Dezlipirea de retina, simptome, cauze, tratament

Dezlipirea de retină reprezintă separarea retinei – stratul subțire de țesut care acoperă partea din spate a ochiului și care este responsabilă de percepția luminii și trimiterea semnalelor către creier – de vasele sanguine care îi furnizează oxigen și nutrienți. Este o urgență oftalmologică, deoarece poate duce la pierderea permanentă a vederii dacă nu este tratată în timp util.

Simptome:

Simptomele dezlipirii de retină pot include:

  • O creștere bruscă a petelor plutitoare ("miodezopsii")
  • Flash-uri sau descărcări luminoase în cåmpul vizual
  • O zonă întunecată sau o "perdea" care pare să se extindă peste cåmpul vizual
  • Scăderea bruscă a vederii

Cauze și factori de risc:

Dezlipirea de retină poate fi cauzată de:

  1. Ruptura retiniană: Deteriorările sau lacerațiile retinei pot permite fluidului vitros să pătrundă sub retină și să cauzeze dezlipirea acesteia.
  2. Tracțiune vitreoretiniană: Atunci cånd corpul vitros se retrage și trage de retină.
  3. Dezlipire exudativă (sau seroasă): Acest tip de dezlipire se produce atunci cånd fluidul se acumulează sub retină, fără o ruptură retiniană, adesea din cauza unor afecțiuni inflamatorii, tumori sau boli vasculare.

Factorii de risc includ:

  • Vårsta înaintată
  • Miopia severă
  • Istoricul familial de dezlipire de retină
  • Operații oculare anterioare, precum chirurgia cataractei
  • Traumatisme oculare
  • Afecțiuni oculare, cum ar fi degenerescența periferică retiniană

Diagnostic:

Diagnosticul se face printr-o examinare oftalmologică detaliată, inclusiv dilatarea pupilei și inspectarea retinei. Pot fi folosite și alte tehnici, cum ar fi ultrasonografia oculară.

Tratament:

Tratamentul vizează reatașarea retinei și sigilarea oricăror rupturi sau deteriorări. Opțiunile includ:

  1. Fotocoagularea cu laser sau crioterapie: Aceste tehnici sunt folosite pentru a sigila rupturile retiniene și pentru a preveni progresul dezlipirii.
  2. Pneumoretinopexia: Involucră injectarea unui gaz în ochi pentru a împinge retină la locul său, după care ruptura este tratată cu laser sau crioterapie.
  3. Vitrectomie: Procedura chirurgicală care implică îndepărtarea corpului vitros și înlocuirea acestuia cu o soluție salină sau gaz, pentru a reatașa retină.
  4. Bucle sclerale: Se folosesc benzi de silicon care sunt așezate în jurul ochiului pentru a împinge peretele ocular către retină.

Dacă dezlipirea de retină este tratată în timp util, prognosticul este adesea bun, cu recuperarea totală sau parțială a vederii. Totuși, cåt mai rapidă adresarea la specialist după apariția simptomelor crește șansele unei recuperări complete.