Distrofiile corneene de acumulare (tezaurismoze), simptome, cauze, tratament

Distrofiile corneene de acumulare (sau tezaurismozele) sunt un grup de distrofii corneene ereditare caracterizate prin acumularea anormală a unor substanțe în diferite straturi ale corneei. Aceste acumulări pot fi datorate unor defecte la nivelul metabolismului celular și pot afecta transparența corneei și, implicit, vederea.

Iată cåteva dintre principalele distrofii corneene de acumulare:

  1. Distrofia corneană lipidică (distrofia Schnyder): Aceasta se caracterizează prin acumularea de cristale lipidice în centrul stromei corneene, ducånd la opacifiere. Pacienții pot avea un cerc arcuat în jurul periferiei corneei (arcus senilis), chiar și la vårste tinere.

  2. Distrofia corneană de mucopolizaharizi: Mucopolizaharizii se acumulează în stroma corneei. Această distrofie este asociată cu condiții sistemice, cum ar fi sindromul de stocare a mucopolizaharizilor.

  3. Distrofia corneană de glicogen (distrofia corneană anterioră de tipul IV): Se caracterizează prin acumularea anormală de glicogen în celulele epiteliale ale corneei.

Simptome:

Simptomele variază în funcție de tipul și severitatea distrofiei:

  • Opacifierea corneei
  • Scăderea vederii
  • Fotofobie (sensibilitate la lumină)
  • Disconfort ocular
  • Erozioni corneene recurente în anumite tipuri

Tratament:

Opțiunile de tratament depind de tipul distrofiei și de severitatea acesteia:

  • Lubrifierea oculară: Utilizată pentru a ameliora disconfortul în cazurile ușoare.
  • Lentile de contact: Pentru corectarea vederii în stadii incipiente.
  • Terapia cu laser: Poate fi utilizată pentru a trata opacitățile corneene superficiale sau pentru a netezi suprafața corneei.
  • Transplant de cornee: În cazurile severe, unde vederea este semnificativ afectată, poate fi necesar un transplant cornean pentru a înlocui corneea opacifiată cu una transparentă de la un donator.

Este crucial ca pacienții cu distrofii corneene de acumulare să fie monitorizați regulat de un oftalmolog, pentru a detecta orice progresie și pentru a discuta opțiunile terapeutice adecvate.