Anevrismul ventricular, simptome, cauze, tratament

Anevrismul ventricular se referă la formarea unui sac sau a unei dilatații în peretele unui ventricul al inimii, de obicei, ca urmare a slăbirii țesutului muscular al inimii după un infarct miocardic (atac de cord).

Etiologie:

Cauza principală a anevrismului ventricular este ischemia miocardică (lipsa de sånge către mușchiul inimii), care apare în mod frecvent în urma unui infarct miocardic. Ischemia determină moartea celulelor musculare cardiace, iar țesutul cicatriceal care se formează în timpul vindecării nu este la fel de rezistent și elastic ca mușchiul inimii normal, permițånd astfel formarea anevrismului.

Simptome:

Mulți pacienți cu anevrism ventricular pot nu avea simptome evidente. Cu toate acestea, dacă sunt prezente, simptomele pot include:

  • Palpitații
  • Durere toracică
  • Dispnee (dificultate la respirație)
  • Oboseală
  • Slăbiciune
  • Edem (umflare)
  • Sincope (leșin)

Complicații:

  • Insuficiență cardiacă
  • Aritmii (bătăi neregulate ale inimii)
  • Formarea de cheaguri de sånge, care pot migra către alte părți ale corpului, provocånd complicatii, cum ar fi accident vascular cerebral.
  • Ruptura peretelui ventriculului, care este o urgență medicală.

Diagnostic:

Diagnosticul de anevrism ventricular se face de obicei prin:

  • Ecocardiografie (ultrasonografie cardiacă)
  • EKG (electrocardiogramă)
  • IRM cardiac
  • CT cardiac

Tratament:

Tratamentul depinde de dimensiunea, localizarea și simptomele anevrismului, și poate include:

  • Medicamente: pentru a controla tensiunea arterială, a reduce stresul asupra inimii și a preveni formarea de cheaguri de sånge.
  • Intervenții chirurgicale: pentru a îndepărta anevrismul sau pentru a repara peretele ventricular afectat, dacă anevrismul este mare sau simptomatic.

Prognostic:

Prognosticul pentru pacienții cu anevrism ventricular depinde de severitatea și localizarea anevrismului, precum și de prezența altor afecțiuni cardiace sau sistemice. Un management adecvat și timpuriu poate îmbunătăți semnificativ prognosticul și calitatea vieții pacienților.