Cauze:
- Pierderi masive de sânge: traumatisme, hemoragii gastro-intestinale, rupturi vasculare.
- Pierderi masive de lichide: arsuri extinse, vărsături sau diaree severe, deshidratare.
- Acumulare de lichide în cavitatea abdominală sau în spațiile dintre celule, cum ar fi în cazul sindromului nefrotic.
Simptome:
- Tegumente reci, umede și palide
- Tahicardie (ritm cardiac accelerat)
- Hipotensiune (tensiune arterială scăzută)
- Respirație rapidă și superficială
- Oligurie (reducerea cantității de urină eliminată)
- Confuzie, anxietate, alterarea stării de conștiență
- Sete intensă
Diagnostic: Diagnosticul se bazează pe prezentarea clinică, istoricul medical, examenul fizic, analize de sânge (cum ar fi hemoglobina și hematocritul) și, uneori, imagistică, cum ar fi ecografia, pentru a identifica sursa de sângerare sau de pierdere de lichide.
Tratament: Obiectivul principal în tratamentul șocului hipovolemic este restabilirea volumului de sânge circulant și optimizarea perfuziei organelor.
- Rezolvarea cauzei subiacente: Oprirea sângerării prin chirurgie sau alte proceduri, dacă este cazul.
- Reanimare cu fluide: Administrarea rapidă de soluții cristaloide sau coloide pentru a înlocui pierderea de lichide. În caz de pierdere masivă de sânge, pot fi necesare transfuzii de sânge.
- Medicamente vasoactive: Pot fi necesare pentru a menține tensiunea arterială și perfuzia organelor, în special dacă reanimarea cu fluide singură nu este suficientă.
- Monitorizarea: Este esențială monitorizarea atentă a tensiunii arteriale, a ritmului cardiac, a diurezei și a altor parametrii într-un cadru de terapie intensivă.
Șocul hipovolemic reprezintă o urgență medicală. Tratamentul prompt și adecvat este crucial pentru supraviețuire și pentru prevenirea lezării organelor.
