Policitemia secundara

Policitemia secundară reprezintă o creștere a numărului de celule roșii (eritrocite) în sânge care apare ca răspuns la o altă afecțiune sau factor, și nu datorită unei anomalii intrinseci a măduvei osoase. Aceasta se deosebește de policitemia vera, o boală a măduvei osoase care determină o producție crescută necontrolată de celule roșii.

Cauzele policitemiei secundare includ:

  1. Hipoxie cronică: O scădere a oxigenului disponibil în sânge poate determina organismul să producă mai multe celule roșii pentru a crește capacitatea sângelui de a transporta oxigen. Cauzele comune de hipoxie includ:

    • Boli pulmonare cronice, precum BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică) sau fibroza pulmonară.
    • Afișinii cu inimă dreaptă.
    • Înălțime mare (de exemplu, la persoanele care locuiesc în zone montane înalte).
    • Sindroame de apnee în somn.
  2. Tumori: Anumite tumori pot secreta eritropoietină (EPO), hormonul care stimulează producția de celule roșii. Exemple includ tumorile renale sau hepatice.

  3. Eritropoietină exogenă: Administrarea eritropoietinei ca tratament pentru anemia legată de insuficiență renală cronică sau pentru alte motive poate duce la policitemie.

  4. Cauze endocrine: Anumite tulburări hormonale, precum hiperaldosteronismul, feocromocitomul sau hiperfuncția adrenală, pot duce la policitemie secundară.

  5. Alte cauze: Consumul excesiv de alcool, fumatul și expunerea la monoxid de carbon sunt și ele factori de risc pentru policitemie secundară.

Simptome: Simptomele policitemiei secundare pot include cefalee, vertij, prurit (mâncărime), și vâscozitate crescută a sângelui care poate duce la tromboze.

Diagnostic: Diagnosticul se bazează pe analizele de sânge care arată un număr crescut de celule roșii și pe identificarea cauzei subiacente. Pot fi necesare teste suplimentare, precum nivelurile de eritropoietină, imagistica pulmonară și renală sau teste funcționale pulmonare pentru a determina cauza exactă.

Tratament: Tratamentul se concentrează pe gestionarea cauzei subiacente a policitemiei. De exemplu, în cazul hipoxiei datorate bolilor pulmonare, tratamentul poate include oxigenoterapie. Dacă este cauzată de eritropoietină exogenă, dozele pot fi ajustate. În unele cazuri, poate fi necesară flebotomia (retragerea sângelui) pentru a reduce vâscozitatea sângelui și riscul de tromboză.