Coşul de cumpărături 0 View Shopping Cart

Nu ai niciun produs în coş.

Trunchiul arterial comun

Trunchiul arterial comun, cunoscut și sub numele de trunchi arterios, este o malformație congenitală gravă a inimii. În această afecțiune, în loc ca inima să aibă două artere separate care ies din ea (aorta și artera pulmonară), există un singur trunchi arterial comun care iese din inimă.

Anatomie și Fiziologie: Într-o inimă normală:

  • Ventruculul drept pompează sângele spre plămâni prin artera pulmonară.
  • Ventruculul stâng pompează sângele în restul organismului prin aorta.

În cazul trunchiului arterial comun, sângele oxigenat și sângele neoxigenat se amestecă, iar acest amestec este apoi trimis la plămâni și în restul corpului printr-un singur trunchi arterial.

Simptome:

  • Respirație rapidă sau dificultăți de respirație
  • Alimentare slabă sau dificultăți în a crește
  • Piele albastră sau cianoză (datorită scăzutei concentrații de oxigen în sânge)
  • Oboseală

Diagnostic:

  • Ecocardiograma: oferă imagini detaliate ale structurii inimii.
  • Cateterism cardiac: pentru a evalua anatomia inimii și a vaselor de sânge și pentru a măsura presiunile din inimă.
  • Radiografie toracică: poate arăta mărirea inimii sau modificări ale plămânilor datorate fluxului crescut de sânge.

Tratament: Intervenția chirurgicală este necesară, de obicei în primele săptămâni sau luni de viață. Scopul intervenției chirurgicale este de a separa circulația pulmonară de cea sistemică, creând astfel două căi separate pentru sângele oxigenat și cel neoxigenat. Există diferite abordări chirurgicale în funcție de anatomia pacientului și de comorbiditățile asociate.

Prognostic: Prognosticul pentru copiii cu trunchi arterial comun s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii datorită progreselor în chirurgia cardiacă. Cu toate acestea, mulți pacienți necesită monitorizare pe termen lung și pot necesita intervenții chirurgicale ulterioare pe măsură ce cresc.

Este esențial ca familiile și pacienții cu trunchi arterial comun să fie în strâns contact cu un cardiolog pediatru sau cu un specialist în cardiologie congenitală pentru a asigura cea mai bună îngrijire posibilă.