Bulimia, simptome, cauze, tratament

Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin episoade de consum excesiv de alimente (binge eating), urmate de comportamente menite să prevină îngrășarea, cum ar fi vărsăturile auto-induse, folosirea excesivă de laxative sau exercițiul fizic intens.

Semne și simptome:

  1. Episoade de binge eating: Consumul unei cantități mari de måncare într-un interval scurt de timp, asociat cu sentimentul de pierdere a controlului.
  2. Comportamente de compensare: Tentative repetate de a "neutraliza" efectele consumului excesiv de alimente prin vărsături auto-induse, folosirea de laxative, exerciții fizice excesive sau post.
  3. Preocupare extremă pentru greutate și formă corporală.
  4. Sentimente de vinovăție, rușine sau dezgust după un episod de binge eating.
  5. Alimentație secretă din cauza sentimentelor de rușine.
  6. Cicluri regulate de dieta, care pot contribui la episoadele de binge eating.

Cauze și factori de risc:

Cauza exactă a bulimiei este necunoscută, dar se crede că este rezultatul unei combinații de factori genetici, biologici, comportamentali, psihologici și socio-culturali.

Factori de risc:

  • Istoric familial de tulburări de alimentație
  • Stres sau schimbări majore în viață
  • Critică sau hărțuire legată de greutate sau formă corporală
  • Prezența altor tulburări mintale, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă.

Complicații:

Bulimia poate avea efecte severe asupra sănătății fizice și mentale:

  • Probleme dentare cauzate de acidul stomacal din vărsături
  • Dezechilibre electrolitice care pot duce la atacuri de inimă sau chiar deces
  • Probleme gastrointestinale, inclusiv inflamație sau ruptură a esofagului
  • Anxietate, depresie și idei suicidare
  • Tulburări de consum de substanțe

Tratament:

Tratamentul bulimiei include o combinație de terapie, consiliere nutrițională și, uneori, medicamente.

  • Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Este considerată terapia de primă linie pentru bulimia. Ajută indivizii să recunoască și să schimbe comportamentele neadecvate legate de alimentație și gåndurile negative despre corp și greutate.
  • Medicamente: Antidepresivele, în special inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), pot fi eficiente în tratamentul bulimiei.
  • Spitalizarea: Poate fi necesară în cazurile severe, în special dacă există un risc iminent de auto-vătămare sau suicid.

Este important să se recunoască și să se abordeze bulimia cåt mai curånd posibil pentru a preveni complicațiile și a îmbunătăți prognosticul pe termen lung.