Bulimia
Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentație caracterizată prin episoade de consum excesiv de alimente (binge eating), urmate de comportamente menite să prevină îngrășarea, cum ar fi vărsăturile auto-induse, folosirea excesivă de laxative sau exercițiul fizic intens.
Semne și simptome:
- Episoade de binge eating: Consumul unei cantități mari de mâncare într-un interval scurt de timp, asociat cu sentimentul de pierdere a controlului.
- Comportamente de compensare: Tentative repetate de a "neutraliza" efectele consumului excesiv de alimente prin vărsături auto-induse, folosirea de laxative, exerciții fizice excesive sau post.
- Preocupare extremă pentru greutate și formă corporală.
- Sentimente de vinovăție, rușine sau dezgust după un episod de binge eating.
- Alimentație secretă din cauza sentimentelor de rușine.
- Cicluri regulate de dieta, care pot contribui la episoadele de binge eating.
Cauze și factori de risc:
Cauza exactă a bulimiei este necunoscută, dar se crede că este rezultatul unei combinații de factori genetici, biologici, comportamentali, psihologici și socio-culturali.
Factori de risc:
- Istoric familial de tulburări de alimentație
- Stres sau schimbări majore în viață
- Critică sau hărțuire legată de greutate sau formă corporală
- Prezența altor tulburări mintale, cum ar fi depresia, anxietatea sau tulburarea obsesiv-compulsivă.
Complicații:
Bulimia poate avea efecte severe asupra sănătății fizice și mentale:
- Probleme dentare cauzate de acidul stomacal din vărsături
- Dezechilibre electrolitice care pot duce la atacuri de inimă sau chiar deces
- Probleme gastrointestinale, inclusiv inflamație sau ruptură a esofagului
- Anxietate, depresie și idei suicidare
- Tulburări de consum de substanțe
Tratament:
Tratamentul bulimiei include o combinație de terapie, consiliere nutrițională și, uneori, medicamente.
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Este considerată terapia de primă linie pentru bulimia. Ajută indivizii să recunoască și să schimbe comportamentele neadecvate legate de alimentație și gândurile negative despre corp și greutate.
- Medicamente: Antidepresivele, în special inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), pot fi eficiente în tratamentul bulimiei.
- Spitalizarea: Poate fi necesară în cazurile severe, în special dacă există un risc iminent de auto-vătămare sau suicid.
Este important să se recunoască și să se abordeze bulimia cât mai curând posibil pentru a preveni complicațiile și a îmbunătăți prognosticul pe termen lung.