Sindromul vezicii dureroase (durerea vezicală), simptome, cauze, tratament

Sindromul vezicii dureroase, cunoscut și sub numele de cistită interstițială, este o afecțiune cronică caracterizată prin durere vezicală și simptome similare unei infecții urinare, dar fără prezența unei infecții. Afectează în principal femeile, dar poate apărea și la bărbați. Cauza exactă a sindromului vezicii dureroase este necunoscută.

Simptome:

Simptomele sindromului vezicii dureroase pot varia în intensitate și pot include:

  • Durere sau disconfort în pelvis sau între vagin și anus la femei și între scrot și anus la bărbați.
  • Urgență urinară și frecvență urinară crescută.
  • Nocturie (nevoia de a urina noaptea).
  • Durere în timpul actului sexual.

Diagnostic:

Diagnosticarea cistitei interstițiale poate fi un proces lung, deoarece alte afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi infecțiile urinare și sindromul de colon iritabil, trebuie excluse înainte ca un diagnostic final să fie stabilit. Procesul de diagnostic poate include:

  • Istoric medical și examinare fizică.
  • Teste de urină.
  • Cistoscopie.
  • Biopsie vezicală.
  • Test de distensibilitate a vezicii.

Tratament:

Tratamentul vizează gestionarea simptomelor, deoarece nu există un remediu cunoscut pentru cistită interstițială. Opțiunile de tratament pot include:

  • Modificări ale stilului de viață: Evitarea alimentelor și băuturilor care irită vezica, cum ar fi alimentele picante, alcoolul, și cofeina.
  • Fizioterapie: Pentru a reduce tensionarea musculară pelvică.
  • Medicamente orale: Cum ar fi antihistaminicele și antidepresivele triciclice pentru gestionarea durerii și a simptomelor urinare.
  • Instilări vezicale: Introducerea directă a medicamentelor în vezică.
  • Intervenții chirurgicale: Sunt, de obicei, luate în considerare doar atunci cånd alte tratamente nu au reușit.
  • Gestionarea stresului: Tehnicile de gestionare a stresului și terapia comportamentală pot fi de asemenea utile.

Prognostic:

Deși cistita interstițială poate afecta semnificativ calitatea vieții, majoritatea persoanelor pot găsi un relief al simptomelor prin intermediul tratamentelor disponibile și modificărilor stilului de viață. Unii pacienți pot experimenta perioade de remisiune, dar simptomele pot recidiva. Colaborarea cu un medic pentru a dezvolta un plan de tratament individualizat este crucială pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.