Ptoza palpebrală congenitală - Blefaroptoza congenitală

Ptoza palpebrală congenitală, cunoscută și sub numele de blefaroptoza congenitală, se referă la căderea pleoapei superioare la naștere sau la scurt timp după. Aceasta poate fi unilaterală (afectează un singur ochi) sau bilaterală (afectează ambii ochi).

Cauze: Cauza cea mai frecventă a ptozei palpebrale congenitale este o disfuncție a mușchiului care ridică pleoapa (mușchiul levator). Aceasta poate fi datorată dezvoltării anormale a mușchiului în timpul vieții intrauterine. Alte cauze includ:

  • Anomalii în inervația mușchilor pleoapei.
  • Sindroame sau malformații genetice.
  • Traumatism la naștere.

Simptome:

  • Căderea pleoapei superioare, care poate varia de la ușoară la severă.
  • Tendința copilului de a înclina capul înapoi pentru a vedea mai bine, mai ales dacă ptoza este semnificativă.
  • Strabism (deviație oculară) sau ambliopie („ochi leneș”) pot fi prezente în unele cazuri.

Tratament: Alegerea tratamentului depinde de severitatea ptozei și de funcția mușchiului levator.

  1. Observație: În cazurile ușoare, unde vizibilitatea și dezvoltarea vederii nu sunt afectate, se poate alege monitorizarea.
  2. Chirurgie: În cazurile în care ptoza interferează cu vederea sau este cosmetic inestetică, poate fi recomandată chirurgia pentru a corecta poziția pleoapei. Alegerea procedurii chirurgicale depinde de severitatea ptozei și de funcția mușchiului levator.
  3. Corectarea ambliopiei: Dacă copilul dezvoltă ambliopie din cauza ptozei, tratamentul pentru ambliopie (cum ar fi occluderea ochiului bun) ar putea fi necesar.

Complicații: Dacă nu este tratată, ptoza palpebrală congenitală poate duce la dezvoltarea ambliopiei (ochi leneș). Aceasta se întâmplă deoarece pleoapa căzută poate bloca vederea, ceea ce duce la dezvoltarea anormală a vederii în ochiul afectat.

Este esențial să se efectueze un consult oftalmologic la timp pentru a evalua severitatea ptozei, riscul de ambliopie și pentru a determina cel mai bun plan de tratament.