Sindromul Holmes-Adie, simptome, cauze, tratament

Sindromul Holmes-Adie, cunoscut și ca pupilă tonică Adie sau sindromul Adie, este o afecțiune neurologică rară caracterizată de prezența unei pupile care reacționează lent la schimbările de lumină sau la acomodare (procesul de adaptare a ochiului pentru vizionare la diferite distanțe). De obicei, este unilateral, dar poate afecta ambele ochi.

Caracteristici cheie ale sindromului Holmes-Adie:

  1. Pupilă tonică: Pupila afectată este adesea dilatată (mare) și reacționează lent sau este absentă la lumină, dar arată o constricție lentă la acomodare (atunci cånd se uită la un obiect apropiat).

  2. Reflexe tendinoase absente: Multe persoane cu sindromul Holmes-Adie pot avea reflexe tendinoase slăbite sau absente, în special la gleznă.

  3. Alte simptome: Unii pacienți pot experimenta și simptome subtile ale sistemului nervos autonom, cum ar fi transpirații anormale.

  4. Simptome oculare: Deși vizibilitatea nu este de obicei afectată semnificativ, unii pacienți pot raporta vederea neclară, în special la trecerea de la privirea la distanță la privirea de aproape.

Etiologie: Cauza exactă a sindromului Holmes-Adie nu este cunoscută, dar se crede că este legată de distrugerea celulelor ganglionare în ganglionul ciliar, care este implicat în inervația pupilei și a mușchilor oculari. Această distrugere poate fi rezultatul unei infecții virale anterioare sau a unei inflamații.

Diagnostic: Diagnosticul este în primul rånd clinic, bazat pe prezentarea simptomelor. Un test cu picături oftalmice conținånd pilocarpină (o substanță care provoacă constricția pupilei) poate fi folosit pentru a confirma diagnosticul. În sindromul Holmes-Adie, pupilă afectată va răspunde cu o constricție semnificativă la concentrații mici de pilocarpină, care în mod normal nu ar provoca o reacție semnificativă la persoanele sănătoase.

Tratament: Nu există un tratament curativ pentru sindromul Holmes-Adie, dar simptomele pot fi gestionate. Pentru problemele de vedere, ochelarii cu lentile corective sau picăturile care afectează dimensiunea pupilei pot fi recomandate. Reflexele tendinoase absente sau slăbite nu necesită tratament. În general, afecțiunea este benignă și nu afectează speranța de viață sau calitatea vieții într-un mod semnificativ.