Coşul de cumpărături 0 View Shopping Cart

Nu ai niciun produs în coş.

Sindromul Marcus Gunn

Sindromul Marcus Gunn, cunoscut și sub denumirea de "fenomenul Marcus Gunn" sau "mișcare a pleoapei asociată cu mișcarea mandibulei", este o afecțiune congenitală în care există o legătură anormală între mișcările mandibulei și mișcările pleoapei superioare.

Caracteristicile principale ale sindromului Marcus Gunn sunt:

  1. Ptosis la naștere: Majoritatea pacienților prezintă o pleoapă superioară căzută (ptosis) la naștere.

  2. Mișcare anormală a pleoapei la mișcarea mandibulei: Când pacientul deschide gura sau mișcă mandibula lateral, pleoapa căzută se ridică brusc. Acesta este fenomenul caracteristic al sindromului.

Mecanismul exact din spatele acestui fenomen nu este complet înțeles, dar se crede că este datorat unei reînnoptări anormale a fibrelor nervoase în timpul dezvoltării embrionare. În loc să inerveze mușchiul care ridică pleoapa, unele fibre nervoase ajung în schimb la mușchiul care controlează mișcările mandibulei.

Diagnosticarea sindromului Marcus Gunn se bazează pe observația clinică a caracteristicilor sale distinctive.

Tratamentul se concentrează pe corectarea ptosisului și poate implica chirurgie pentru a ridica pleoapa. Chirurgia poate fi eficientă în îmbunătățirea aspectului estetic și în îmbunătățirea câmpului vizual al pacientului. Cu toate acestea, fenomenul de ridicare a pleoapei în timpul mișcării mandibulei poate persista chiar și după corectarea chirurgicală a ptosisului.

În general, sindromul Marcus Gunn este considerat a fi benign, dar poate provoca probleme estetice sau vizuale pentru pacient. În multe cazuri, simptomele sunt destul de ușoare și nu necesită tratament, dar în cazurile mai severe, intervenția chirurgicală poate fi luată în considerare.