Durerea faciala persistenta idiopatica
Durerea facială persistentă idiopatică (DFPI), anterior cunoscută sub numele de durere facială atipică, este un termen folosit pentru a descrie o durere cronică facială pentru care nu există o cauză identificabilă, după ce alte cauze posibile au fost excluse prin evaluări medicale detaliate. Termenul "idiopatic" se referă la o condiție care apare spontan sau a cărei cauză este necunoscută sau nu a fost identificată.
Caracteristici ale durerii faciale persistente idiopatice:
- Durerea este adesea descrisă ca fiind continuă și de durată, fără episoade de remisiune.
- Poate să nu aibă o distribuție specifică în teritoriul unui nerv și adesea nu se limitează la o singură ramură nervoasă.
- Nu are caracteristici specifice; poate fi o durere arzătoare, înțepătoare sau de presiune.
- Este prezentă zi de zi, deși intensitatea poate varia.
- Nu există semne clinice de leziune nervoasă și nu se agravează cu mișcările feței sau cu vorbirea.
- Poate fi însoțită de disconfort în alte zone, cum ar fi gâtul sau zona din spate a capului.
Cauze
Deși cauza DFPI este necunoscută, există mai multe teorii care includ factori psihologici, nevralgia post-herpetică nedetectată, disfuncția articulației temporomandibulare sau alte disfuncții ale sistemului nervos central. Uneori, condiția poate începe după o procedură dentară sau o leziune a feței, dar durerea persistă mult după vindecarea normală.
Diagnostic
Diagnosticarea DFPI este adesea un proces de eliminare. Trebuie efectuate investigații pentru a exclude alte cauze ale durerii, cum ar fi nevralgia trigeminală, sinuzita, problemele dentare sau leziunile maxilofaciale. Acest proces poate include:
- Examinare dentară completă.
- Imagistică (RMN, CT).
- Evaluări neurologice.
Tratament
Tratamentul DFPI poate fi dificil și adesea implică o abordare multidisciplinară:
- Medicamente: Antidepresive triciclice sau medicamente anticonvulsivante pot fi utilizate pentru a gestiona durerea neuropată.
- Terapie psihologică: Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și alte forme de suport psihologic pot fi de ajutor.
- Gestionarea durerii: Clinicile de management al durerii pot oferi strategii pentru a ajuta pacienții să trăiască cu durerea cronică.
- Fizioterapie: Pentru unele persoane, fizioterapia poate ajuta la reducerea durerii sau a disconfortului asociat.
Având în vedere că durerea este subiectivă și că tratamentele variază în eficacitate de la o persoană la alta, este esențial să se lucreze îndeaproape cu furnizorii de servicii medicale pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat și pentru a revizui în mod regulat eficacitatea oricăror intervenții.