Coşul de cumpărături 0 View Shopping Cart

Nu ai niciun produs în coş.

Durerea faciala persistenta idiopatica

Durerea facială persistentă idiopatică (DFPI), anterior cunoscută sub numele de durere facială atipică, este un termen folosit pentru a descrie o durere cronică facială pentru care nu există o cauză identificabilă, după ce alte cauze posibile au fost excluse prin evaluări medicale detaliate. Termenul "idiopatic" se referă la o condiție care apare spontan sau a cărei cauză este necunoscută sau nu a fost identificată.

Caracteristici ale durerii faciale persistente idiopatice:

  • Durerea este adesea descrisă ca fiind continuă și de durată, fără episoade de remisiune.
  • Poate să nu aibă o distribuție specifică în teritoriul unui nerv și adesea nu se limitează la o singură ramură nervoasă.
  • Nu are caracteristici specifice; poate fi o durere arzătoare, înțepătoare sau de presiune.
  • Este prezentă zi de zi, deși intensitatea poate varia.
  • Nu există semne clinice de leziune nervoasă și nu se agravează cu mișcările feței sau cu vorbirea.
  • Poate fi însoțită de disconfort în alte zone, cum ar fi gâtul sau zona din spate a capului.

Cauze

Deși cauza DFPI este necunoscută, există mai multe teorii care includ factori psihologici, nevralgia post-herpetică nedetectată, disfuncția articulației temporomandibulare sau alte disfuncții ale sistemului nervos central. Uneori, condiția poate începe după o procedură dentară sau o leziune a feței, dar durerea persistă mult după vindecarea normală.

Diagnostic

Diagnosticarea DFPI este adesea un proces de eliminare. Trebuie efectuate investigații pentru a exclude alte cauze ale durerii, cum ar fi nevralgia trigeminală, sinuzita, problemele dentare sau leziunile maxilofaciale. Acest proces poate include:

  • Examinare dentară completă.
  • Imagistică (RMN, CT).
  • Evaluări neurologice.

Tratament

Tratamentul DFPI poate fi dificil și adesea implică o abordare multidisciplinară:

  • Medicamente: Antidepresive triciclice sau medicamente anticonvulsivante pot fi utilizate pentru a gestiona durerea neuropată.
  • Terapie psihologică: Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) și alte forme de suport psihologic pot fi de ajutor.
  • Gestionarea durerii: Clinicile de management al durerii pot oferi strategii pentru a ajuta pacienții să trăiască cu durerea cronică.
  • Fizioterapie: Pentru unele persoane, fizioterapia poate ajuta la reducerea durerii sau a disconfortului asociat.

Având în vedere că durerea este subiectivă și că tratamentele variază în eficacitate de la o persoană la alta, este esențial să se lucreze îndeaproape cu furnizorii de servicii medicale pentru a dezvolta un plan de tratament personalizat și pentru a revizui în mod regulat eficacitatea oricăror intervenții.