Sindromul de fosa cerebrala posterioara, simptome, cauze, tratament
Sindromul de fosă craniană posterioară, cunoscut și sub numele de sindrom de compresiune a fossei cerebeloase posterioare sau sindrom de Arnold-Chiari, este o afecțiune medicală care implică dislocarea structurilor cerebelului în partea de jos a craniului. Această dislocare poate duce la compresia și iritarea țesuturilor din jur, inclusiv a trunchiului cerebral și a structurilor cerebrale adiacente. Există mai multe tipuri de sindrom de fosă craniană posterioară, cele mai comune fiind malformațiile Chiari de tip I și II. Iată mai multe detalii despre această afecțiune:
Simptomele sindromului de fosă craniană posterioară pot varia în funcție de severitatea compresiei și de tipul sindromului, dar pot include următoarele:
-
Dureri de cap: Durerile de cap sunt un simptom comun și pot fi severe.
-
Amorțeală și furnicături: Persoanele afectate pot experimenta amorțeală și furnicături în zona gåtului, feței și membrelor superioare.
-
Tulburări de vedere: Pot apărea tulburări de vedere, cum ar fi diplopie (vederea dublă) sau scotome (zone de pierdere a vederii).
-
Dificultăți în coordonarea mișcărilor: Sindromul de fosă craniană posterioară poate afecta coordonarea mișcărilor și echilibrul, determinånd dificultăți în mers și în alte activități.
-
Dificultăți în înghițire: Unele persoane pot avea dificultăți în înghițire (disfagie) sau probleme cu vorbirea și pronunțarea corectă a cuvintelor.
-
Tulburări respiratorii: În cazurile severe, compresia trunchiului cerebral poate afecta controlul respirator, determinånd dificultăți în respirație.
Cauzele sindromului de fosă craniană posterioară sunt legate de dezvoltarea anormală a creierului în timpul vieții embrionare. Aceasta poate duce la un spațiu insuficient pentru cerebel în craniu, ceea ce determină dislocarea cerebelului în zona fossei craniane posterioare. Sindromul de fosă craniană posterioară poate fi prezintă de la naștere (congenital) sau poate să apară în timpul vieții (dobåndit), de exemplu, ca urmare a unei leziuni sau a unei infecții.
Tratamentul sindromului de fosă craniană posterioară depinde de tipul și severitatea simptomelor. Uneori, pot fi suficiente tratamente nemedicamentoase, cum ar fi terapia fizică sau terapia de vorbire, pentru a ajuta la gestionarea simptomelor. În cazurile mai grave sau în cazul în care simptomele pun în pericol viața, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a elibera presiunea asupra țesuturilor și a nervilor comprimați. Este important ca pacienții cu sindrom de fosă craniană posterioară să fie consultați de un specialist în neurologie sau neurochirurgie pentru evaluare și tratament adecvat.