Sindromul de stres tibial

Sindromul de stres tibial, cunoscut și sub numele de „shin splints”, este o afecțiune comună întâlnită des la alergători, dansatori, și persoanele active în sporturi care implică multe sărituri sau schimbări de direcție. Aceasta implică durere de-a lungul tibiei (osul din fața piciorului inferior) și este frecvent asociată cu activități care pun presiune repetitivă pe tibia și structurile adiacente.

Cauze

Principalele cauze ale sindromului de stres tibial includ:

  • Suprasolicitarea: Alergatul sau săriturile repetate pe suprafețe dure pot duce la suprasolicitarea mușchilor, tendoanelor și țesutului osos al piciorului inferior.
  • Schimbări bruște în rutina de exerciții: Creșterea prea rapidă a intensității, duratei sau frecvenței exercițiilor.
  • Tehnică incorectă: Postură sau tehnică inadecvată în timpul exercițiilor sau activităților sportive.
  • Echipament inadecvat: Încălțăminte sportivă uzată sau necorespunzătoare care nu oferă suport și amortizare adecvate.
  • Probleme biomecanice: Dezechilibre sau anormalități structurale, cum ar fi picioarele plate sau o pronunție excesivă.

Simptome

Simptomele sindromului de stres tibial includ:

  • Durere de-a lungul marginii interioare a tibiei, care inițial apare la începutul exercițiului și se ameliorează cu odihnă, dar în timp poate deveni constantă.
  • Umflare în partea inferioară a piciorului.
  • Sensibilitate sau durere la atingere de-a lungul tibiei.

Tratament

Tratamentul pentru sindromul de stres tibial include:

  • Odihnă: Evitarea activităților care cauzează durere, pentru a permite vindecarea țesuturilor.
  • Gheață: Aplicarea gheții pe zona afectată pentru a reduce umflarea și durerea.
  • Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Pentru a controla inflamația și durerea.
  • Tehnici de întindere și întărire: Exerciții specifice pentru a îmbunătăți flexibilitatea și forța mușchilor piciorului inferior.
  • Schimbarea echipamentului sportiv: Alegerea unor încălțăminte adecvate care oferă suport și amortizare bună.
  • Modificări ale activității: Încorporarea antrenamentelor pe suprafețe mai moi și ajustarea rutinei de exerciții pentru a reduce impactul asupra picioarelor.

Dacă simptomele persistă sau se agravează, este important să consultați un specialist pentru evaluare și tratament suplimentar, care poate include fizioterapie sau, în cazuri rare, intervenție chirurgicală. Prevenirea prin ajustarea treptată a intensității activităților și printr-un echipament adecvat este cheia pentru a evita reapariția acestei afecțiuni.