Sindromul Reiter
Sindromul Reiter, cunoscut și sub numele de artrită reactivă, este o afecțiune reumatică care se dezvoltă ca răspuns la o infecție în altă parte a corpului, adesea în tractul urinar, intestin sau, mai rar, după o infecție cu transmitere sexuală. Această afecțiune este caracterizată printr-o triadă de simptome: artrită (inflamație a articulațiilor), conjunctivită (inflamație a conjunctivei ochilor) și uretrită (inflamație a uretrei).
Simptome
Sindromul Reiter poate cauza o varietate de simptome, inclusiv:
- Dureri articulare și umflături, în special la genunchi, glezne și picioare.
- Conjunctivită sau iritație oculară.
- Uretrită, manifestată prin disconfort sau durere la urinare și, uneori, prin secreții uretrale.
- Leziuni cutanate și leziuni pe mucoase, inclusiv erupții pe piele și ulcerații pe mucoasa orală sau genitală.
- Dureri lombare și rigiditate, mai ales în partea inferioară a spatelui.
Cauze
Deși cauza exactă a sindromului Reiter nu este cunoscută, se știe că apare ca răspuns la anumite infecții. Cele mai comune infecții asociate cu sindromul Reiter sunt:
- Infecțiile cu transmitere sexuală, în special clamidia.
- Infecțiile gastrointestinale, cauzate de bacterii precum Salmonella, Shigella, Yersinia și Campylobacter.
Tratament
Tratamentul pentru sindromul Reiter se concentrează pe ameliorarea simptomelor și tratamentul infecției subiacente care a declanșat sindromul:
- Antibiotice pentru a trata infecția bacteriană specifică.
- Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) pentru a reduce inflamația și durerea articulară.
- Corticosteroizi pot fi administrați pentru inflamație severă.
- Medicamente modificatoare ale bolii (DMARDs), precum sulfasalazina sau metotrexatul, pot fi folosite în cazurile de lungă durată sau severe.
- Exerciții fizice și fizioterapie pentru a menține mobilitatea și funcția articulațiilor.
Deoarece sindromul Reiter este o afecțiune reactivă la o infecție, prevenirea infecțiilor inițiale prin practici sexuale sigure și evitarea alimentelor contaminate poate reduce riscul de a dezvolta sindromul. Este important pentru pacienții cu sindromul Reiter să mențină o comunicare strânsă cu medicul lor pentru a monitoriza evoluția afecțiunii și pentru a ajusta planul de tratament după necesități.