Sindromul Reiter

Sindromul Reiter, cunoscut și sub numele de artrită reactivă, este o afecțiune reumatică care se dezvoltă ca răspuns la o infecție în altă parte a corpului, adesea în tractul urinar, intestin sau, mai rar, după o infecție cu transmitere sexuală. Această afecțiune este caracterizată printr-o triadă de simptome: artrită (inflamație a articulațiilor), conjunctivită (inflamație a conjunctivei ochilor) și uretrită (inflamație a uretrei).

Simptome

Sindromul Reiter poate cauza o varietate de simptome, inclusiv:

  • Dureri articulare și umflături, în special la genunchi, glezne și picioare.
  • Conjunctivită sau iritație oculară.
  • Uretrită, manifestată prin disconfort sau durere la urinare și, uneori, prin secreții uretrale.
  • Leziuni cutanate și leziuni pe mucoase, inclusiv erupții pe piele și ulcerații pe mucoasa orală sau genitală.
  • Dureri lombare și rigiditate, mai ales în partea inferioară a spatelui.

Cauze

Deși cauza exactă a sindromului Reiter nu este cunoscută, se știe că apare ca răspuns la anumite infecții. Cele mai comune infecții asociate cu sindromul Reiter sunt:

  • Infecțiile cu transmitere sexuală, în special clamidia.
  • Infecțiile gastrointestinale, cauzate de bacterii precum Salmonella, Shigella, Yersinia și Campylobacter.

Tratament

Tratamentul pentru sindromul Reiter se concentrează pe ameliorarea simptomelor și tratamentul infecției subiacente care a declanșat sindromul:

  • Antibiotice pentru a trata infecția bacteriană specifică.
  • Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) pentru a reduce inflamația și durerea articulară.
  • Corticosteroizi pot fi administrați pentru inflamație severă.
  • Medicamente modificatoare ale bolii (DMARDs), precum sulfasalazina sau metotrexatul, pot fi folosite în cazurile de lungă durată sau severe.
  • Exerciții fizice și fizioterapie pentru a menține mobilitatea și funcția articulațiilor.

Deoarece sindromul Reiter este o afecțiune reactivă la o infecție, prevenirea infecțiilor inițiale prin practici sexuale sigure și evitarea alimentelor contaminate poate reduce riscul de a dezvolta sindromul. Este important pentru pacienții cu sindromul Reiter să mențină o comunicare strânsă cu medicul lor pentru a monitoriza evoluția afecțiunii și pentru a ajusta planul de tratament după necesități.