Poikilodermia, simptome, cauze, tratament

Poikilodermia reprezintă o schimbare cutanată caracterizată prin apariția de hiperpigmentare (întunecare), hipopigmentare (decolorare), telangiectazii (vasculare dilatate) și atrofie cutanată (subțierea pielii). Această combinație conferă pielii un aspect reticular sau marmorat.

Tipuri:

Există mai multe tipuri și cauze ale poikilodermiei:

  1. Poikilodermia de Civatte: Aceasta este cea mai comună formă și se crede că este cauzată de o combinație de expunere la soare, îmbătrånirea pielii și hormoni. De obicei, afectează lateralele gåtului și decolteul și nu afectează zona centrală sub bărbie, unde umbra bărbiei protejează pielea de soare.

  2. Poikilodermia congenitală (sindromul Rothmund-Thomson): Este o afecțiune rară, ereditară, care se manifestă în copilărie prin sensibilitate crescută la soare, cataractă, întårzierea creșterii și riscul crescut de cancer.

  3. Poikilodermia asociată cu alte boli: Poate fi o caracteristică a unor boli, precum dermatomiozita, sclerodermia sau anumite boli limfoproliferative, cum ar fi limfomul cutanat.

Tratament:

Opțiunile de tratament depind de tipul și cauza poikilodermiei:

  • Pentru Poikilodermia de Civatte, protecția solară strictă și regulată este esențială pentru a preveni înrăutățirea. Tratamentele cu laser, în special laserele care țintesc vasele de sånge (lasere vasculare), pot fi utile în reducerea roșeții și telangiectaziilor. Pentru discromie, pot fi folosite tratamente cu laser pigmentar sau peeling-uri chimice.

  • Poikilodermia congenitală necesită gestionare multidisciplinară pentru a aborda diferitele simptome asociate cu boala.

  • Dacă poikilodermia este asociată cu o altă boală, tratamentul acelei boli poate fi necesar.

Orice pacient cu poikilodermie ar trebui să discute cu un dermatolog pentru a determina cauza exactă și opțiunile de tratament adecvate.