Boala von Willebrand

Boala von Willebrand este o afecțiune hemoragică ereditară care împiedică sângele să coaguleze în mod normal. Este cauzată de o deficiență sau disfuncție a factorului von Willebrand, care este o proteină esențială în procesul de coagulare a sângelui.

Simptome

Simptomele bolii von Willebrand variază în funcție de severitatea afecțiunii și pot include:

  • Sângerări frecvente din nas sau gură.
  • Menstruații abundente la femei.
  • Sângerări prelungite după tăieturi, după extracția dinților sau după intervenții chirurgicale.
  • Apariția ușoară a vânătăilor.
  • Sângerări la nivelul articulațiilor sau mușchilor, ceea ce poate duce la durere sau umflare.

Cauze

Boala von Willebrand este de obicei o afecțiune ereditară, ceea ce înseamnă că este transmisă de la părinți la copii prin gene. Există mai multe tipuri ale bolii, fiecare asociată cu diferite tipuri de deficiențe sau anomalii ale factorului von Willebrand. Severitatea simptomelor poate varia semnificativ chiar și în cadrul aceleiași familii.

Tratament

Deși boala von Willebrand nu are un tratament care să o vindece complet, există mai multe opțiuni pentru a gestiona simptomele și a reduce riscul de sângerare:

  • Desmopresina (DDAVP): Un medicament care poate stimula eliberarea factorului von Willebrand stocat în pereții vaselor de sânge, crescând temporar nivelurile acestui factor în sânge.
  • Înlocuirea factorului von Willebrand: Administrarea intravenoasă a factorului von Willebrand și a factorului VIII de coagulare poate fi necesară înainte de proceduri chirurgicale sau pentru a controla episoadele de sângerare.
  • Controlul menstruației abundente: Utilizarea contraceptivelor orale poate ajuta la reducerea sângerărilor menstruale abundente.
  • Antifibrinolitice: Medicamente care ajută la prevenirea descompunerii cheagurilor de sânge, folosite adesea în tratamentul sângerărilor din gură sau în alte situații specifice.

Pacienții cu boala von Willebrand ar trebui să fie monitorizați de un hematolog și să discute despre orice intervenție chirurgicală sau tratament dentar cu echipa lor medicală pentru a asigura un management adecvat al riscului de sângerare. Adoptarea unor măsuri preventive, cum ar fi evitarea medicamentelor care pot afecta coagularea sângelui (de exemplu, aspirina), este de asemenea importantă.