Gamopatia monoclonala de origine necunoscuta

Gamopatia monoclonală de origine necunoscută (GMON), cunoscută și sub numele de gamopatie monoclonală de semnificație nedeterminată (GMSD), este o afecțiune caracterizată prin prezența unui nivel anormal de anticorpi monoclonali (proteine M) în sânge sau urină, fără prezența unei boli maligne hematologice sau a altor afecțiuni cunoscute care să justifice această descoperire. Este adesea descoperită întâmplător în timpul testelor de sânge efectuate pentru alte motive.

Simptome

Majoritatea persoanelor cu GMON nu prezintă simptome specifice. Descoperirea este adesea un rezultat al testelor de laborator efectuate din alte motive. În cazuri rare, pacienții pot dezvolta simptome ca urmare a efectelor secundare ale nivelurilor ridicate de proteine monoclonale, cum ar fi:

  • Vâscozitatea crescută a sângelui, care poate duce la probleme de circulație.
  • Leziuni renale sau probleme cu filtrarea corectă a deșeurilor de către rinichi.
  • Oboseală și slăbiciune generală.

Cauze

Cauza exactă a GMON este necunoscută. Se crede că este legată de o producție anormală de anticorpi de către un clone de celule plasmatice sau limfocite B, care nu este îndeajuns de avansată pentru a fi clasificată ca o boală malignă hematologică, cum ar fi mielomul multiplu sau limfomul.

Tratament

Pentru majoritatea persoanelor cu GMON, tratamentul nu este necesar. Managementul constă în supravegherea atentă a evoluției afecțiunii prin controale periodice, care includ teste de sânge și urină pentru a monitoriza nivelurile de proteine monoclonale și orice schimbare în starea de sănătate care ar putea indica progresia către o afecțiune malignă. Obiectivul este de a detecta timpuriu orice semn de progresie către boli cum ar fi mielomul multiplu, macroglobulinemia Waldenström, sau alte tipuri de cancer hematologic.

În cazuri rare, când GMON provoacă simptome sau afectează funcționarea organelor, tratamentul vizează ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. De exemplu, tratamentul poate include terapii pentru controlul vâscozității sângelui sau pentru protecția renală.

Pacienții cu GMON necesită o monitorizare regulată pentru restul vieții, deoarece există un risc de transformare în afecțiuni maligne. Deciziile de tratament trebuie adaptate individual, pe baza evaluării continue a riscului și a stării de sănătate a pacientului.