Coşul de cumpărături 0 View Shopping Cart

Nu ai niciun produs în coş.

Leucemia mieloida cronica - LMC

Leucemia mieloidă cronică (LMC) este un tip de cancer al sângelui și al măduvei osoase, care se caracterizează prin producerea excesivă și acumularea de celule sanguine mieloide (în special granulocite) în măduva osoasă și sânge. Este o formă de leucemie cronică asociată cu o anomalie genetică specifică, cunoscută sub numele de cromozomul Philadelphia, care rezultă dintr-o translocație între cromozomii 9 și 22.

Simptome

Simptomele LMC pot include:

  • Oboseală și slăbiciune
  • Pierdere în greutate neintenționată
  • Febra și transpirații nocturne
  • Senzație de plenitudine sau disconfort în partea stângă a abdomenului datorită splenomegaliei (mărire a splinei)
  • Sângerări sau vânătăi ușoare
  • Infecții frecvente
  • Durere osoasă

Multe dintre aceste simptome sunt nespecifice și pot fi confundate cu alte afecțiuni, ceea ce face ca diagnosticul timpuriu să fie uneori dificil.

Cauze

Cauza principală a LMC este prezența cromozomului Philadelphia, care creează o genă hibridă BCR-ABL. Această genă produce o proteină cu activitate tirosin-kinază anormală, care promovează creșterea și diviziunea necontrolată a celulelor mieloide.

Tratament

Tratamentul LMC s-a transformat radical odată cu introducerea inhibitorilor de tirosin-kinază (ITK), care țintesc specific proteina BCR-ABL produsă de cromozomul Philadelphia. Opțiunile de tratament includ:

  • Inhibitori de tirosin-kinază (ITK): Imatinibul a fost primul ITK aprobat și rămâne o terapie standard. Alte ITK de generație ulterioară, cum ar fi dasatinibul și nilotinibul, pot fi folosite pentru pacienții care nu tolerează sau nu răspund la imatinib.
  • Transplant de măduvă osoasă: O opțiune pentru pacienții mai tineri sau pentru cei care nu răspund la tratamentul cu ITK.
  • Terapie de suport: Tratamente pentru gestionarea simptomelor și a efectelor secundare, inclusiv transfuzii de sânge și medicamente pentru controlul durerii.

Managementul LMC necesită o monitorizare atentă a răspunsului la tratament și a potențialelor efecte secundare ale terapiei. Abordările terapeutice pot necesita ajustări pe parcursul bolii. Colaborarea strânsă între pacient și echipa medicală este esențială pentru optimizarea rezultatelor tratamentului și a calității vieții.