Polipul endometrial (uterin)
Polipii endometriali sau uterini sunt formațiuni benigne (necanceroase) care cresc din căptușeala uterului (endometrul). Ei pot varia în mărime și, deși sunt de obicei benigni, uneori pot necesita evaluare și tratament medical.
-
Simptome:
- Sângerare anormală: Cele mai comune simptome includ sângerare între menstruații, menstruații abundente sau prelungite, și sângerare după menopauză.
- Spotting sau sângerare după contactul sexual.
- Uneori, polipii pot provoca infertilitate sau pot contribui la avorturi spontane.
- Mulți polipi sunt asimptomatici și sunt descoperiți în timpul unui examen de rutină sau a unei investigații pentru alte probleme.
-
Cauze:
- Dezechilibre hormonale: Polipii endometriali sunt sensibili la estrogen, iar creșterea lor poate fi stimulată de niveluri ridicate de estrogen.
- Vârsta: Polipii sunt mai frecvenți la femeile aflate în anii de menopauză sau postmenopauză.
- Obezitatea: Obezitatea poate crește riscul de polipi endometriali, probabil din cauza nivelurilor mai ridicate de estrogen.
- Hipertensiunea arterială și anumite medicamente, cum ar fi tamoxifenul, pot, de asemenea, crește riscul de polipi endometriali.
-
Tratament:
- Monitorizare: Polipii asimptomatici, în special la femeile tinere, pot fi monitorizați fără tratament imediat.
- Îndepărtarea chirurgicală: Polipii care provoacă simptome sau care sunt descoperiți după menopauză sunt adesea îndepărtați. Procedura se numește polipectomie și este de obicei efectuată cu ajutorul histeroscopiei.
- Biopsia: Polipii îndepărtați sunt de obicei trimiși pentru biopsie pentru a exclude cancerul endometrial, în special la femeile postmenopauză.
- Monitorizare post-tratament: După îndepărtarea polipului, se recomandă controale periodice pentru a monitoriza reapariția.
Este important ca femeile cu sângerări anormale sau alte simptome să consulte un medic pentru evaluare și, dacă este necesar, tratament. Polipii endometriali pot fi gestionati eficient, iar majoritatea nu sunt cancerigeni. Cu toate acestea, diagnosticarea și tratamentul corespunzător sunt esențiali pentru a exclude sau a gestiona orice condiții mai serioase.