Coşul de cumpărături 0 View Shopping Cart

Nu ai niciun produs în coş.

Mutismul selectiv

Mutismul selectiv este o tulburare de anxietate în care o persoană, de obicei un copil, este incapabilă să vorbească în anumite situații sociale, cum ar fi la școală sau în public, chiar dacă poate vorbi în alte medii. Iată mai multe despre simptome, cauze și tratament:

Simptome:

  1. Refuzul de a vorbi în anumite situații sociale: Persoana afectată de mutismul selectiv poate refuza să vorbească în situații sociale specifice, cum ar fi la școală, la petreceri sau în fața unor anumite persoane.

  2. Interacțiuni sociale limitate: Persoanele cu mutism selectiv pot evita sau pot avea dificultăți în a interacționa cu alți oameni în situații sociale.

  3. Expresie facială sau limbajul non-verbal limitat: Pot prezenta, de asemenea, dificultăți în exprimarea emoțiilor prin expresia facială sau limbajul non-verbal.

  4. Anxietate sau frică în situații sociale: Mutismul selectiv este adesea asociat cu anxietatea socială și frica de a fi în centrul atenției sau de a fi judecat de alți oameni.

Cauze:

  1. Factori genetici și biologici: Există unele dovezi că mutismul selectiv poate avea o componentă genetică și că anumite diferențe în funcționarea creierului pot juca un rol în dezvoltarea acestei tulburări.

  2. Traume sau stresuri: Experiențele traumatice sau stresante, cum ar fi pierderea sau separarea de o persoană importantă, pot contribui la apariția mutismului selectiv.

  3. Factori de mediu: Factori de mediu, cum ar fi presiunea de la părinți sau din partea altor persoane, pentru a vorbi în situații sociale, pot agrava sau perpetua mutismul selectiv.

Tratament:

  1. Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): Terapia cognitiv-comportamentală este considerată tratamentul de elecție pentru mutismul selectiv. Aceasta implică lucrul cu un terapeut pentru a identifica și schimba gândurile și comportamentele negative legate de anxietatea socială.

  2. Terapie de expunere: Terapia de expunere este o componentă importantă a CBT și implică expunerea treptată și controlată la situațiile sociale care provoacă anxietate, pentru a reduce temerile legate de acestea.

  3. Terapie familială: Implicarea familiei în tratament poate fi utilă pentru a sprijini persoana afectată și pentru a îmbunătăți comunicarea și relațiile în familie.

  4. Medicație: În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a trata simptomele asociate, cum ar fi anxietatea sau depresia.

  5. Suport școlar: Colaborarea cu școala și profesorii poate fi esențială pentru a asigura un mediu de învățare pozitiv și pentru a sprijini persoana afectată în a-și depăși temerile legate de vorbire.

Este important ca tratamentul pentru mutismul selectiv să fie personalizat în funcție de nevoile individuale ale persoanei afectate și să fie susținut de o echipă multidisciplinară de profesioniști, inclusiv psihologi, terapeuți și educatori. Cu tratament adecvat și sprijin, majoritatea persoanelor afectate de mutismul selectiv pot îmbunătăți semnificativ funcționarea socială și calitatea vieții.