Atrezia intestinală (jejuno-ileală)
Atrezia intestinală jejuno-ileală este o afecțiune congenitală gravă în care o parte a intestinului subțire (jejunul sau ileonul) este închisă sau lipsă, ceea ce împiedică trecerea conținutului intestinal. Aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze de obstrucție intestinală la nou-născuți și poate afecta orice parte a intestinului subțire, dar are locuri mai frecvente de apariție.
Simptome
Simptomele atreziei intestinale jejuno-ileale apar de obicei în primele zile de viață și includ:
- Umflarea abdomenului (distensie abdominală).
- Vărsături, care pot fi verzi dacă obstrucția este situată sub locul unde bila este secretată în intestin.
- Imposibilitatea de a trece meconiu (primul scaun al unui nou-născut) în primele 24-48 de ore după naștere, în funcție de localizarea atreziei.
- Simptome de dezechilibru electrolitic și deshidratare dacă vărsăturile sunt severe.
Cauze
Cauza exactă a atreziei intestinale jejuno-ileale nu este întotdeauna cunoscută, dar se crede că apare ca urmare a unui eveniment vascular ischemic (reducerea fluxului sanguin) care afectează intestinul în timpul dezvoltării fetale. Acest eveniment ischemic poate fi rezultatul unei obstrucții în vasele de sânge care alimentează intestinul, unei torsiuni a intestinului, sau a altor complicații care afectează circulația sângelui către intestin.
Tipuri
Atrezia intestinală poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de gradul de afectare:
- Tip I: Există o membrană care blochează lumenul intestinal, dar peretele intestinal și mezenterul (structura care atașează intestinul de peretele abdominal) sunt intacte.
- Tip II: Intestinul este întrerupt, dar există un cordon fibros care leagă cele două capete.
- Tip III: Există o întrerupere completă a intestinului, cu afectare semnificativă a mezenterului, putând duce la pierderea vascularizației în zonele afectate.
- Tip IV: Multiple segmente de atrezii sunt prezente de-a lungul intestinului.
Tratament
Tratamentul atreziei intestinale jejuno-ileale necesită intervenție chirurgicală pentru a restabili continuitatea intestinului. Acest lucru poate implica îndepărtarea segmentului atretic și conectarea celor două capete sănătoase ale intestinului (anastomoză). În cazuri severe, când este afectată o porțiune mare a intestinului, pot fi necesare proceduri suplimentare pentru a maximiza absorbția nutrienților (de exemplu, chirurgie de lungire intestinală).
După operație, copilul va avea nevoie de suport nutrițional, care poate include alimentație parenterală (prin vene) până când intestinul își poate relua funcția normală. Managementul pe termen lung poate include monitorizarea creșterii, suplimentarea nutrițională și gestionarea oricăror complicații care pot apărea, cum ar fi sindromul de intestin scurt, dacă o porțiune semnificativă a intestinului a fost îndepărtată.
Prognosticul depinde de lungimea intestinului rămas funcțional și de prezența oricăror complicații asociate. Cu management adecvat, mulți copii pot avea o calitate bună a vieții, deși pot fi necesare ajustări dietetice și monitorizare medicală continuă.