Boala Lafora
Boala Lafora este o afecțiune neurologică rară și gravă, clasificată ca o formă de epilepsie mioclonică progresivă. Este o boală genetică autosomal recesivă, ceea ce înseamnă că pentru a dezvolta boala, un individ trebuie să moștenească două copii ale genei mutate, câte una de la fiecare părinte. Boala se manifestă de obicei în adolescență și duce la deteriorarea progresivă a funcțiilor mentale și fizice.
Simptome
Simptomele bolii Lafora încep adesea în adolescență și pot include:
- Convulsii mioclonice, care sunt contracții musculare scurte și bruște.
- Epilepsie, cu crize epileptice ce pot deveni dificil de controlat cu medicamente.
- Declin cognitiv, care progresează spre demență.
- Dificultăți de mișcare și de coordonare.
- În stadiile avansate, pierderea abilităților de comunicare și imobilitatea.
Cauze
Boala Lafora este cauzată de mutații în genele EPM2A sau EPM2B, care codifică pentru proteinele implicate în metabolismul glicogenului. Aceste mutații duc la acumularea anormală de corpuri Lafora, care sunt incluziuni anormale de poliglucosani (o formă anormală de glicogen) în interiorul celulelor, în special în creier, inimă și mușchi. Această acumulare dăunează celulelor și duce la simptomele bolii.
Diagnostic
Diagnosticul bolii Lafora se bazează pe simptomele clinice, istoricul familial și poate fi confirmat prin teste genetice care identifică mutațiile specifice în genele EPM2A sau EPM2B. Biopsiile de piele sau de mușchi pot fi, de asemenea, folosite pentru a identifica prezența corpurilor Lafora.
Tratament și Management
Nu există un tratament curativ pentru boala Lafora și managementul este în principal simptomatic și de suport. Tratamentul poate include:
- Medicamente antiepileptice pentru controlul crizelor.
- Terapii pentru gestionarea simptomelor mișcării și a altor probleme neurologice.
- Suport nutrițional și fizioterapie pentru a ajuta la menținerea mobilității și a funcției corporale cât mai mult posibil.
Prognostic
Boala Lafora este progresivă și adesea fatală, cu o evoluție care duce la un deces prematur, de obicei în decurs de 10 ani de la debutul simptomelor. Cercetarea este în curs pentru a găsi tratamente mai eficace, inclusiv terapii genice și strategii pentru a preveni acumularea de poliglucosani.
Pentru familiile afectate, consilierea genetică poate oferi informații importante despre riscul de a avea alți copii cu aceeași afecțiune și despre opțiunile disponibile.