Dermatomiozita si polimiozita

Dermatomiozita și polimiozita sunt două afecțiuni inflamatorii cronice care fac parte din grupul mai larg al miopatiilor inflamatorii idiopatice. Ambele afectează mușchii scheletici, provocând slăbiciune musculară și, în cazul dermatomiozitei, afectează și pielea. Deși au simptome similare, prezența manifestărilor cutanate distinge dermatomiozita de polimiozita.

Dermatomiozita

Este caracterizată prin inflamația și slăbiciunea musculară, împreună cu erupții cutanate distincte. Erupțiile cutanate pot apărea sub formă de eritem (roșeață) pe pleoape și în zone expuse la soare, cum ar fi fața, gâtul, umerii, partea superioară a pieptului și spatele. Alte manifestări cutanate includ papule Gottron (pete plate sau ușor ridicate pe suprafețele extensorii ale articulațiilor) și semnul Shawl (erupție pe gât și umeri). Dermatomiozita poate afecta și alte organe, inclusiv plămânii, inima și tractul gastrointestinal.

Polimiozita

Este o boală care cauzează inflamația predominantă a mușchilor scheletici, fără manifestările cutanate asociate cu dermatomiozita. Simptomele includ slăbiciune musculară progresivă, afectând în special mușchii proximali (cei mai apropiați de trunchi), dificultăți la înghițire sau respirație, oboseală și dureri musculare. Polimiozita poate, de asemenea, să afecteze inima și plămânii.

Cauze

Cauza exactă a ambelor condiții rămâne necunoscută, dar se crede că sunt boli autoimune, în care sistemul imunitar atacă greșit țesuturile proprii ale corpului. Factorii genetici, infecțiile virale și expunerea la anumite substanțe chimice sau medicamente au fost sugerate ca posibili factori declanșatori.

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe o combinație de criterii clinice, teste de laborator (inclusiv nivelurile de enzime musculare, precum creatin kinaza), electromiografie (EMG), biopsie musculară și, pentru dermatomiozită, biopsie cutanată.

Tratament

Tratamentul pentru ambele condiții poate include:

  • Corticosteroizi pentru a reduce inflamația.
  • Medicamente imunosupresoare, cum ar fi metotrexatul sau azatioprina, pentru pacienții care nu răspund bine la corticosteroizi sau pentru a reduce doza necesară de corticosteroizi.
  • Terapie fizică pentru a îmbunătăți mobilitatea și forța musculară.
  • Tratamentul specific al simptomelor cutanate în cazul dermatomiozitei, care poate include creme și unguente corticosteroide, agenți antimalarici sau terapii mai noi, cum ar fi inhibitorii de calcineurină.

Prognosticul variază; unii pacienți pot experimenta remisia simptomelor, în timp ce alții pot avea o boală cronică cu exacerbări și remisii. Monitorizarea și ajustarea tratamentului de către o echipă multidisciplinară de specialiști, inclusiv reumatologi, dermatologi și terapeuți fizici, sunt esențiale pentru managementul eficient al acestor boli.