Encefalita Rasmussen
Encefalita Rasmussen este o boală neurologică rară, de obicei observată la copii, dar care poate apărea și la adulți. Este caracterizată prin inflamație cronică a unei părți a creierului (de obicei, una dintre emisferele cerebrale), ducând la atrofie cerebrală progresivă în partea afectată. Cauza exactă a encefalitei Rasmussen rămâne necunoscută, dar se suspectează că are un fundament imun sau autoimun.
Simptome
Simptomele encefalitei Rasmussen variază de la un individ la altul și pot include:
- Convulsii epileptice frecvente și severe: Acestea pot fi dificil de controlat cu medicamentele antiepileptice standard.
- Pierderea progresivă a abilităților motorii și a vorbirii: Afectarea este de obicei unilaterală, adică afectează o singură parte a corpului.
- Slăbiciune sau paralizie: În membrele de pe o parte a corpului.
- Deficite cognitive: Inclusiv deteriorarea memoriei și a capacităților de învățare.
- Probleme de comportament și psihiatrice: Cum ar fi iritabilitatea sau schimbările de personalitate.
Cauze
Deși cauza exactă a encefalitei Rasmussen nu este încă pe deplin înțeleasă, cercetările sugerează că poate fi legată de o reacție autoimună anormală. Sistemul imunitar al corpului atacă greșit și deterioreaza țesutul cerebral sănătos, ceea ce duce la inflamație și simptomele asociate.
Diagnostic
Diagnosticarea encefalitei Rasmussen se bazează pe o combinație de criterii, inclusiv:
- Istoricul medical și examinarea neurologică.
- Rezultatele testelor imagistice cerebrale, cum ar fi RMN (rezonanța magnetică nucleară), care poate arăta atrofia cerebrală pe o parte a creierului.
- EEG (electroencefalogramă), care înregistrează activitatea electrică a creierului și poate evidenția modele anormale.
- Biopsia cerebrală: În cazuri rare, pentru a confirma diagnosticul prin examinarea directă a țesutului cerebral afectat.
Tratament
Tratamentul encefalitei Rasmussen se concentrează pe controlul simptomelor, deoarece nu există în prezent un tratament curativ. Opțiunile de tratament pot include:
- Medicamente antiepileptice: Pentru a controla convulsiile.
- Terapii imunosupresoare: Cum ar fi corticosteroizii sau terapiile biologice, pentru a încerca să reducă inflamația cerebrală.
- Hemisferectomie funcțională: O intervenție chirurgicală majoră care implică îndepărtarea sau deconectarea părții afectate a creierului, considerată în cazurile severe care nu răspund la tratamentul medical și când calitatea vieții este semnificativ afectată. Această procedură poate reduce frecvența și severitatea convulsiilor, dar vine cu riscuri semnificative și posibile deficite neurologice suplimentare.
Managementul encefalitei Rasmussen necesită adesea o abordare multidisciplinară, implicând neurologi, neuropsihologi, terapeuți ocupaționali și de vorbire, și alți specialiști, pentru a aborda diversele aspecte ale bolii. Suportul și îngrijirea continuă sunt esențiale pentru pacienți și familiile lor, dată fiind natura progresivă și impactul semnificativ al bolii asupra calității vieții