Homocisteinemia și homocistinuria
Homocisteinemia și homocistinuria sunt două condiții metabolice strâns legate, ambele implicând nivele anormal de ridicate de homocisteină, un aminoacid sulfuric în sânge (homocisteinemia) și în urină (homocistinuria). Aceste stări pot rezulta din defecte genetice care afectează metabolismul metioninei, ducând la acumularea de homocisteină. Printre aceste defecte genetice se numără deficiența de cistationină beta-sintază (CBS), deficiența de metilentetrahidrofolat reductază (MTHFR), și alte tulburări care implică calea de remetilare sau calea transsulfurării.
Simptome
Simptomele homocistinuriei pot varia și includ:
- Miopie și dislocarea cristalinului (ectopia lentis)
- Întârzieri în dezvoltare
- Caracteristici fizice marfanoide (aspect fizic similar cu sindromul Marfan)
- Probleme osoase, cum ar fi osteoporoză
- Tromboembolism (formarea de cheaguri de sânge care pot bloca vasele sanguine)
- Probleme cognitive
Homocisteinemia poate fi de asemenea asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv boli de inimă și accident vascular cerebral, chiar și în absența simptomelor homocistinuriei.
Cauze
Aceste condiții pot fi moștenite într-un mod autosomal recesiv, ceea ce înseamnă că un individ trebuie să moștenească două copii ale genei defecte (una de la fiecare părinte) pentru a fi afectat. Cele mai comune cauze includ:
- Deficiența de cistationină beta-sintază (CBS): Cea mai frecventă cauză a homocistinuriei, afectează capacitatea organismului de a transforma homocisteina în cistationină.
- Deficiența de metilentetrahidrofolat reductază (MTHFR): Afectează capacitatea organismului de a procesa folatul (vitamina B9), ceea ce poate duce la nivele ridicate de homocisteină.
Diagnostic
Diagnosticul este adesea realizat prin teste de sânge și urină care măsoară nivelurile de homocisteină. Testele genetice pot confirma prezența mutațiilor specifice asociate cu aceste condiții.
Tratament
Tratamentul depinde de cauza specifică a homocisteinemiei sau homocistinuriei și poate include:
- Suplimentarea cu vitamine: în special cu vitaminele B6 (piridoxină), B9 (acid folic) și B12 (cobalamină), care ajută la metabolizarea homocisteinei.
- Dietă cu conținut scăzut de metionină: pentru persoanele cu deficiență severă de CBS.
- Medicație: pentru a reduce riscul formării cheagurilor de sânge, în special în cazurile severe de homocistinurie.
Gestionarea eficientă a homocisteinemiei și homocistinuriei necesită adesea o abordare interdisciplinară, implicând medici specializați în genetică, nutriție, și alte specialități relevante, pentru a preveni complicațiile și pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate. Monitorizarea regulată a nivelurilor de homocisteină este importantă pentru ajustarea tratamentului și pentru prevenirea problemelor pe termen lung.