Limfomul non-Hodgkin difuz cu celule B mari
Limfomul non-Hodgkin difuz cu celule B mari (LNHDCBM) este cel mai comun tip de limfom non-Hodgkin (LNH) la adulți, reprezentând aproximativ o treime din toate cazurile de LNH. Este o formă de cancer a sistemului limfatic care se dezvoltă din celule B anormale, un tip de celule albe din sânge care joacă un rol esențial în sistemul imunitar. LNHDCBM este o boală agresivă care poate progresa rapid, dar, în multe cazuri, poate fi tratată cu succes.
Cauze
Cauzele exacte ale LNHDCBM nu sunt complet înțelese, dar sunt implicați mai mulți factori de risc:
- Vârsta: Riscul crește cu vârsta, cele mai multe cazuri apărând la persoanele peste 60 de ani.
- Sistem imunitar slăbit: Persoanele cu un sistem imunitar slăbit, din cauza HIV/SIDA, utilizarea de medicamente imunosupresoare sau alte condiții, sunt la risc mai mare.
- Infecții: Anumite infecții virale și bacteriene au fost asociate cu un risc crescut de LNH, inclusiv virusul Epstein-Barr (VEB) și Helicobacter pylori.
- Factori genetici: Există o ușoară creștere a riscului pentru persoanele cu un istoric familial de limfom.
Simptome
Simptomele LNHDCBM pot include:
- Mărirea nedureroasă a ganglionilor limfatici, în special în zona gâtului, axilei sau inghinale.
- Febră, transpirații nocturne abundente și pierdere în greutate neintenționată (cunoscute ca simptome "B").
- Oboseală și slăbiciune.
- Senzație de plenitudine după consumul unei mici cantități de mâncare, datorită măririi splinei sau ficatului.
- Respirație dificilă și tuse, dacă ganglionii limfatici măriți afectează plămânii sau zona toracică.
Diagnostic
Diagnosticul LNHDCBM se face prin biopsia ganglionului limfatic sau a altor țesuturi afectate, urmată de examinări histologice și imunohistochimice pentru a identifica tipul exact de limfom. Alte teste pot include analize de sânge, tomografie computerizată (CT), imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), și scanare PET pentru a determina stadiul și răspândirea bolii.
Tratament
Tratamentul pentru LNHDCBM poate varia în funcție de mai mulți factori, inclusiv stadiul bolii, sănătatea generală a pacientului, și prezența simptomelor "B". Opțiunile de tratament includ:
- Chimioterapie: Cel mai comun tratament, adesea în combinație cu anticorpi monoclonali (de exemplu, rituximab).
- Radioterapie: Utilizată în anumite cazuri, în special pentru tratarea zonelor limitate de boală.
- Transplant de celule stem: Poate fi considerat pentru pacienții care nu răspund la tratamentul standard sau pentru cei cu boală recurentă.
- Terapie țintită și imunoterapie: Noi opțiuni de tratament care țintesc anumite caracteristici ale celulelor canceroase sau stimulează sistemul imunitar al pacientului să lupte împotriva cancerului.
Prognostic
Deși LNHDCBM este o boală agresivă, mulți pacienți răspund bine la tratament, iar prognosticul s-a îmbunătățit semnificativ datorită progreselor în terapiile țintite și imunoterapie. Factorii care influențează prognosticul includ vârsta pacientului, stadiul bolii la diagnostic, răspunsul la tratament, și anumite caracteristici biologice ale celulelor limfomului. Monitorizarea atentă și urmărirea regulată sunt esențiale pentru a detecta orice semn de recurență și pentru a gestiona efectele secundare ale tratamentului.