Melioidoza, simptome, cauze, tratament

Melioidoza este o boală infecțioasă cauzată de bacteriile Burkholderia pseudomallei. Această bacterie se găsește predominant în sol și în apele stătătoare din regiuni tropicale și subtropicale, în special în Asia de Sud-Est și Australia de Nord. Melioidoza este cunoscută și sub numele de „septicemia pseudomallei” sau „boala lui Whitmore”. Boala poate varia de la forme asimptomatice sau ușoare pånă la infecții severe, putånd chiar să fie fatală.

Simptome

Simptomele melioidozei pot varia semnificativ, în funcție de zona corpului afectată și de severitatea infecției. Acestea pot include:

  • Febra
  • Tuse și dificultăți de respirație (cånd afectează plămånii)
  • Ulceră sau abcese la nivelul pielii
  • Durere musculară și articulară
  • Slăbiciune și oboseală
  • Pierdere în greutate și anorexie

În cazurile severe, infecția poate duce la septicemie, pneumonie, abcese în diferite organe (cum ar fi ficatul, splina sau rinichii) și poate fi fatală dacă nu este tratată.

Cauze și transmitere

Melioidoza este cauzată de bacteriile Burkholderia pseudomallei, care trăiesc în sol și în apă. Oamenii și animalele se pot infecta prin contact direct cu solul sau apa contaminată, prin inhalare, ingestie sau prin intermediul unei răni deschise. Nu este considerată o boală ușor transmisibilă de la persoană la persoană.

Factori de risc

Factorii de risc pentru melioidoza includ:

  • Expunerea la sol și apă contaminată, în special în regiunile endemice.
  • Diabetul zaharat
  • Boli renale cronice
  • Boli pulmonare cronice
  • Imunosupresia (de exemplu, din cauza tratamentului cu corticosteroizi, cancerului sau altor boli care afectează sistemul imunitar)

Diagnostic

Diagnosticul melioidozei se bazează pe identificarea bacteriei Burkholderia pseudomallei în sånge, urină, spută sau alte fluide sau țesuturi corporale, prin culturi microbiene.

Tratament

Tratamentul pentru melioidoza implică o combinație de antibiotice administrate pe o perioadă îndelungată. Inițial, se utilizează terapie intravenoasă cu antibiotice puternice pentru a controla infecția, urmată de o fază de tratament oral cu antibiotice pentru a preveni recidiva. Durata totală a tratamentului poate fi de cåteva luni.

Prevenție

Prevenirea melioidozei se concentrează pe evitarea expunerii la sol și apă contaminată în regiunile endemice. Măsurile de precauție includ purtarea de încălțăminte protectoare cånd se lucrează cu solul și evitarea contactului deschis al rănilor cu solul sau apa. Pentru persoanele cu un risc crescut de infecție, cum ar fi cei cu diabet sau alte condiții care afectează sistemul imunitar, aceste precauții sunt deosebit de importante.