Sindroamele poliglandulare autoimune

Sindroamele poliglandulare autoimune (SPA) reprezintă un grup de afecțiuni caracterizate prin disfuncția imunologică care afectează multiple glande endocrine, conducând la hipofuncție sau hiperfuncție. Aceste sindroame sunt cauzate de reacții autoimune împotriva propriilor țesuturi glandulare, rezultând în producția insuficientă de hormoni (hipofuncție) și/sau distrugerea glandelor respective. Există mai multe tipuri de SPA, dintre care cele mai frecvent întâlnite sunt tipul 1 și tipul 2.

SPA Tipul 1

Cunoscut și sub denumirea de sindromul APECED (autoimunitate poliendocrinopatie-candidoză-ectodermală distrofică) sau sindromul APS-1, este mai rar și de obicei se manifestă în copilărie. Criteriile de diagnostic includ prezența a cel puțin două dintre următoarele afecțiuni majore:

  • Insuficiență adrenală autoimună (boala Addison)
  • Hipoparatiroidism
  • Candidoză muco-cutanată cronică

Alte manifestări pot include hipogonadism, diabet tip 1, tiroidită autoimună, vitiligo, alopecie și hepatită autoimună.

SPA Tipul 2

Cunoscut și sub denumirea de sindromul Schmidt sau APS-2, este mai comun și apare de obicei la adulți. Se caracterizează prin asocierea dintre insuficiența adrenală autoimună și cel puțin o altă afecțiune endocrină autoimună, precum:

  • Tiroidită autoimună (boala Hashimoto sau boala Graves)
  • Diabet zaharat tip 1

Alte afecțiuni asociate includ vitiligo, anemia pernicioasă, insuficiența ovariană prematură, și miastenia gravis.

Simptome

Simptomele sindroamelor poliglandulare autoimune variază în funcție de glandele afectate și pot include oboseală, slăbiciune, scădere în greutate, hipoglicemie, disfuncție sexuală, crampe musculare, piele uscată, căderea părului și altele.

Cauze

Cauza exactă a SPA nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că factorii genetici și de mediu joacă un rol important. Aceste sindroame au o componentă genetică puternică, cu unele gene asociate riscului crescut de a dezvolta aceste afecțiuni.

Tratament

Tratamentul sindroamelor poliglandulare autoimune se concentrează pe gestionarea simptomelor specifice fiecărei afecțiuni endocrine afectate și poate include:

  • Suplimentarea hormonală pentru a înlocui hormonii deficienți (de exemplu, terapia cu corticosteroizi pentru insuficiența adrenală, terapia de substituție cu hormoni tiroidieni pentru hipotiroidism).
  • Monitorizarea și ajustarea regulată a dozelor de medicamente pentru a menține echilibrul hormonal optim.
  • Tratamentul afecțiunilor asociate, cum ar fi utilizarea de antifungice pentru candidoza muco-cutanată.

Managementul eficient necesită o abordare multidisciplinară și monitorizare pe termen lung, dat fiind caracterul cronic și evolutiv al acestor sindroame. Cooperarea strânsă între pacient și echipa de îngrijire medicală este esențială pentru optimizarea calității vieții și prevenirea complicațiilor