Sindrom antifosfolipidic
Sindromul antifosfolipidic (SAF) este o tulburare autoimună caracterizată prin prezența anticorpilor antifosfolipidici, care cresc riscul de formare a trombilor (coagulare anormală a sângelui) în artere și vene. Această condiție poate afecta diverse organe și sisteme din corp, inclusiv creierul, inima, plămânii și sistemul venos. SAF poate fi primar, apărând independent, sau secundar, asociat cu alte boli autoimune, cel mai frecvent lupus eritematos sistemic.
Simptome
Simptomele SAF variază în funcție de locul și mărimea trombilor și pot include:
- Tromboze venoase: cel mai frecvent în venele picioarelor, care pot duce la tromboză venoasă profundă (TVP).
- Tromboze arteriale: pot cauza accident vascular cerebral (AVC), atac de cord sau ischemie la nivelul extremităților.
- Complicații în sarcină: inclusiv pierderi repetate de sarcină, preeclampsie (hipertensiune arterială în timpul sarcinii) și creștere intrauterină restricționată.
- Manifestări cutanate: cum ar fi livedo reticularis (o rețea de linii sau pete purpurii pe piele).
- Alte simptome: pot include simptome neurologice ca migrenele, dificultăți de memorie sau probleme de vedere.
Cauze
Cauza exactă a SAF nu este cunoscută, dar se crede că este legată de o reacție imunitară anormală în care corpul produce anticorpi împotriva propriilor fosfolipide - componente normale ale membranelor celulare. Acești anticorpi antifosfolipidici (inclusiv anticorpii anticardiolipină și anticoagulantul lupic) interferează cu procesul normal de coagulare a sângelui.
Diagnostic
Diagnosticul SAF se bazează pe criterii clinice și de laborator, incluzând:
- Istoricul trombozelor arteriale sau venoase sau complicații în sarcină.
- Teste de laborator care confirmă prezența anticorpilor antifosfolipidici în sânge, de obicei în două ocazii separate, la cel puțin 12 săptămâni distanță.
Tratament
Tratamentul SAF se concentrează pe prevenirea formării de noi trombi și gestionarea simptomelor existente:
- Anticoagulante: cum ar fi warfarina, heparina sau anticoagulantele orale directe (DOACs), sunt utilizate pentru a preveni formarea de noi trombi.
- Aspirina în doze mici: poate fi recomandată pentru a reduce riscul de tromboză, în special la pacienții cu risc scăzut sau ca tratament adjuvant.
- Managementul complicațiilor în sarcină: femeile cu SAF care sunt însărcinate pot avea nevoie de tratament cu heparină cu greutate moleculară mică și aspirină în doze mici pentru a preveni complicațiile.
- Monitorizarea coagulării sângelui: este importantă pentru ajustarea dozelor de anticoagulante pentru a menține coagularea sângelui într-un interval țintă sigur.
Strategiile de tratament pot necesita ajustări în funcție de evoluția bolii, prezența altor condiții medicale și răspunsul individual la medicamente. Managementul SAF necesită o abordare multidisciplinară și o monitorizare atentă pentru a preveni complicațiile grave asociate cu această condiție.