Sindromul DiGeorge sau Velo-Cardio-Facial

Sindromul DiGeorge, cunoscut și sub numele de Velo-Cardio-Facial, este o tulburare genetică rară cauzată de o deleție (pierdere) parțială a unei regiuni a cromozomului 22. Această afecțiune este asociată cu o varietate largă de simptome și probleme de sănătate. Iată mai multe detalii despre acest sindrom:

Simptome:

  1. Anomalii cardiace congenitale: Acestea sunt foarte comune în sindromul DiGeorge și pot include defecte septale atriale sau ventriculare, stenoza aortică și altele.

  2. Anomalii faciale: Pot fi prezente trăsături faciale distinctive, cum ar fi un nas mic și aplatizat, urechi mici și rotunde, ochi larg separați (hipertelorism) și o gură mică cu buze subțiri.

  3. Probleme de dezvoltare și creștere: Copiii cu sindrom DiGeorge pot avea întârzieri în dezvoltare, creștere lentă și ocluzie anormală (malocluzie).

  4. Probleme de învățare și comportamentale: Pot fi prezente deficiențe cognitive, dificultăți de învățare, tulburări de spectru autist și alte probleme comportamentale.

  5. Probleme de imunitate: Sindromul DiGeorge este asociat cu un sistem imunitar slăbit, care poate duce la infecții frecvente și recurente.

  6. Probleme ale glandelor paratiroidiene: Acestea pot include hipocalcemie (niveluri scăzute de calciu în sânge) și tetanie.

  7. Anomalii ale tractului respirator: Cum ar fi fantele palatine, care pot duce la probleme de vorbire și alimentație.

Cauze:

Sindromul DiGeorge este cauzat de o deleție parțială a unei regiuni a cromozomului 22, cunoscută sub numele de regiunea 22q11.2. Această deleție apare de obicei spontan și nu este moștenită de la părinți.

Tratament:

Tratamentul sindromului DiGeorge este simptomatic și poate implica o echipă multidisciplinară de profesioniști medici pentru a gestiona diferitele aspecte ale afecțiunii. Acesta poate include:

  1. Intervenții medicale și chirurgicale: Pentru a gestiona anomalii cardiace, anomalii faciale și alte probleme de sănătate asociate.

  2. Terapie de vorbire și de învățare: Pentru a ajuta la dezvoltarea abilităților de comunicare și de învățare.

  3. Supravegherea și gestionarea complicațiilor: Cum ar fi infecțiile frecvente, problemele de imunitate și dezechilibrele de calciu.

  4. Suportul psihologic și social: Pentru a ajuta pacientul și familia să facă față aspectelor emoționale și sociale legate de afecțiune.

Gestionarea sindromului DiGeorge poate fi complexă și necesită o abordare individualizată pentru fiecare pacient, sub supravegherea unui echipaj medical specializat în tratarea acestui sindrom.