Sindromul Dravet

Sindromul Dravet, cunoscut și sub numele de epilepsie mioclono-astatică a copilului, este o tulburare rară a epilepsiei care debutează în copilărie și se caracterizează prin convulsii severe, în special în primii ani de viață. Această afecțiune este considerată o formă de epilepsie severă a copilăriei, iar convulsiile pot fi dificil de controlat cu medicamente antiepileptice obișnuite. Iată mai multe detalii despre sindromul Dravet:

Simptome:

  1. Convulsii febrile în primele luni de viață: Copiii cu sindrom Dravet pot experimenta convulsii febrile în primele luni de viață, de obicei între vârsta de 3 și 12 luni.

  2. Convulsii generalizate: Convulsiile generalizate sunt caracteristice sindromului Dravet și pot fi de tip tonic-clonic (convulsii cu întregul corp), mioclonice (contracții musculare bruste) sau absențe (pierderea bruscă a conștienței).

  3. Convulsii de tip mioclonic-astatic: Acestea sunt convulsii care implică atât mioclonii (contracții musculare bruste) cât și atonia (pierderea bruscă a tonusului muscular), care pot duce la cădere bruscă.

  4. Intârzieri în dezvoltare: Copiii cu sindrom Dravet pot prezenta întârzieri în dezvoltarea motorie și de limbaj, precum și alte probleme cognitive.

  5. Probleme de comportament și de dezvoltare socială: Pot fi prezente dificultăți în interacțiunea socială și în dezvoltarea abilităților de comunicare și de învățare.

Cauze:

Sindromul Dravet este în principal cauzat de mutații genetice în gena SCN1A, care oferă instrucțiuni pentru producerea unui canal de sodiu în creier. Aceste mutații afectează funcționarea normală a acestui canal de sodiu, perturbând activitatea electrică a creierului și conducând la convulsii.

Tratament:

Tratamentul sindromului Dravet vizează controlul convulsiilor și gestionarea altor probleme de sănătate asociate. Acesta poate include:

  1. Medicamente antiepileptice: În ciuda faptului că convulsiile pot fi dificil de controlat cu medicamentele antiepileptice obișnuite, unele medicamente, cum ar fi stiripentolul, pot fi eficiente în controlul convulsiilor asociate cu sindromul Dravet.

  2. Terapie fizică și ocupațională: Pentru a ajuta la dezvoltarea abilităților motorii și de dezvoltare și pentru a sprijini calitatea vieții pacientului.

  3. Monitorizare medicală regulată: Pentru a detecta și trata orice complicații asociate cu sindromul Dravet și pentru a ajusta tratamentul în funcție de nevoile individuale ale pacientului.

Deoarece sindromul Dravet este o afecțiune complexă și necesită o gestionare multidisciplinară, este important ca îngrijirea să fie coordonată de un echipaj medical specializat, care poate oferi îngrijire individualizată în funcție de nevoile și simptomele pacientului.