Sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser, simptome, cauze, tratament

Sindromul Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser (MRKH) este o afecțiune congenitală rară care afectează dezvoltarea organelor genitale feminine. Este caracterizată de absența parțială sau completă a vaginului și a uterului la femei care au ovare normale și funcționale. Iată mai multe detalii despre simptome, cauze și tratament pentru acest sindrom:

Simptome: Principalele simptome ale sindromului MRKH includ:

  1. Amenoree primară: Femeile cu MRKH nu prezintă menstruație din cauza absenței uterului.
  2. Infertilitate: Din cauza absenței uterului, femeile cu MRKH sunt în general infertile, deși pot avea ovare normale și funcționale și pot produce ovule.
  3. Anomalii genitale: Pot exista și alte anomalii genitale asociate cu sindromul MRKH, cum ar fi vaginul scurt, subdezvoltat sau absent, sau anomalii ale tractului urinar.

Cauze: Cauza exactă a sindromului MRKH nu este pe deplin înțeleasă, dar este considerată o tulburare congenitală care apare în timpul dezvoltării embrionare. Se crede că acesta poate fi rezultatul unei dezvoltări anormale a țesutului fetal care formează uterul și vaginul în timpul stadiilor timpurii ale vieții intrauterine.

Tratament: Tratamentul pentru sindromul MRKH este orientat spre îmbunătățirea calității vieții și a funcției sexuale a femeilor afectate. Opțiunile de tratament pot include:

  1. Extensia vaginului: Prin diverse tehnici chirurgicale, precum dilatația cu dispozitive sau folosirea unor grefe tisulare, se poate încerca să se creeze sau să se extindă vaginul.
  2. Tratament hormonal: Hormonii estrogeni pot fi prescrisi pentru a stimula dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare și pentru a menține sănătatea osoasă.
  3. Consiliere psihologică: Consilierea psihologică și sprijinul pot fi esențiale pentru a ajuta femeile afectate să facă față aspectelor emoționale și psihologice ale diagnosticului și tratamentului sindromului MRKH.
  4. Opțiuni de reproducere: Femeile cu sindrom MRKH pot considera opțiuni de reproducere asistată, cum ar fi fertilizarea in vitro (FIV) cu ovule donate sau adoptarea.

Este important ca tratamentul să fie individualizat în funcție de nevoile și preferințele fiecărei femei și să fie gestionat de un echipă medicală specializată în tulburări ginecologice congenitale.