Diagnostic:
Diagnosticarea atreziei ureterale se poate face, de obicei, în perioada prenatală, prin ecografii care evidențiază hidronefroza. Dacă diagnosticul nu este stabilit înainte de naștere, simptome precum durere abdominală, infecții urinare repetate sau insuficiență renală pot indica prezența acestei malformații.
Ecografia postnatală, urografia intravenoasă, cistografia și alte investigații imagistice și radiologice pot contribui la stabilirea diagnosticului.
Management:
Gestionarea atreziei ureterale este chirurgicală și necesită reconstrucție pentru a restabili un traseu normal pentru urină de la rinichi la vezică. Procedura specifică depinde de extinderea și locația atreziei. În cazul în care rinichiul afectat este sever deteriorat și nu funcționează, ablația (îndepărtarea rinichiului) poate fi necesară.
Prognostic:
Prognosticul depinde în mare măsură de severitatea malformației și de prezența oricăror condiții asociate. Dacă atrezia este identificată și gestionată corespunzător, funcția renală poate fi prezervată sau restabilită. În cazul unor malformații severe unde rinichiul este ireversibil afectat, îndepărtarea acestuia și managementul funcției renale reziduale sunt esențiale pentru sănătatea pe termen lung a pacientului.
Managementul pe termen lung poate include monitorizarea regulată a funcției renale, controlul tensiunii arteriale, și tratamentul oricăror infecții ale tractului urinar sau alte complicații care pot să apară.
