Extrofia vezicala, simptome, cauze, tratament

Extrofia vezicală este o malformație congenitală rară în care peretele vezicii urinare este expus, prin intermediul unei deschideri în abdomenul inferior. Aceasta este o condiție gravă care necesită intervenție chirurgicală imediat după naștere pentru a preveni infecții și alte complicații. Extrofia vezicală apare atunci când pereții abdominali și vezica urinară nu se închid complet în timpul dezvoltării fetale.

Simptome:

  • Vezica urinară expusă și vizibilă la nivelul abdomenului inferior.
  • Inversarea organelor genitale (epispadias).
  • Deformități ale oaselor pelviene.
  • Posibile anomalii ale altor organe, cum ar fi intestinele și sistemul reproductiv.

Diagnostic:

Extrofia vezicală este în general evidentă la naștere și diagnosticată imediat după aceea, de obicei pe baza examinării fizice. Ulterior, se pot efectua studii imagistice cum ar fi ultrasunetele sau razele X pentru a evalua gradul de afectare și pentru a identifica alte posibile complicații sau anomalii asociate.

Tratament:

Tratamentul principal pentru extrofia vezicală este chirurgical și implică mai multe etape:

  1. Închiderea vezicii urinare și reconstrucția peretelui abdominal, de obicei în primele zile de viață.
  2. Repararea epispadiasului și reconstrucția organelor genitale, efectuată de obicei în copilărie.
  3. Corectarea anomaliilor osului pelvian, dacă este necesar.

Chirurgia poate ajuta la corectarea anomaliilor anatomice asociate cu extrofia vezicală și poate permite pacienților să aibă o calitate normală sau aproape normală a vieții, deși pot fi necesare intervenții chirurgicale suplimentare și management pe termen lung pentru a aborda problemele de continență urinară, funcție sexuală și fertilitate.

Management Postoperator și Prognostic:

După intervenția chirurgicală, managementul pe termen lung poate include monitorizarea funcției renale și vezicale, fizioterapie, și consiliere psihologică. Prognosticul pe termen lung pentru persoanele cu extrofia vezicală depinde de severitatea afecțiunii și de prezența altor malformații congenitale, dar mulți pacienți pot avea o viață normală sau aproape normală cu management și îngrijire adecvată.