Tumorile testiculare (cancerul de testicul), simptome, cauze, tratament

Cancerul testicular este un tip de cancer care se dezvoltă în testicule, organele masculine de reproducere localizate în scrot. Este un cancer relativ rar, dar este cel mai frecvent cancer la bărbații cu vârste între 15 și 35 de ani.

Tipuri:

  1. Seminom

    • Se dezvoltă în celulele germinale și este mai puțin agresiv.
    • Reacționează bine la radioterapie.
  2. Non-seminom

    • Include teratom, carcinom embrionar, tumoră choriocarcinomică și tumoră sacomatoasă yolk.
    • De obicei, necesită tratament combinat.

Simptome:

  • Umflătură sau mărire a unuia dintre testicule.
  • Durere sau disconfort în testicul sau scrot.
  • Acumularea de fluid în scrot.
  • Durere în regiunea lombară sau abdominală.
  • Oboseală și pierdere în greutate neexplicată.

Factori de Risc:

  • Vârsta și rasa:
    • Tinerii bărbați, în special cei de rasă albă, au un risc mai mare.
  • Criptorhidism:Istoric familial sau personal de cancer testicular.
    • Testiculul ne coborât în scrot.
  • Infertilitate.

Diagnostic:

  • Examen fizic:
    • Palparea testiculelor pentru a detecta umflături sau noduli.
  • Ecografie:
    • Poate confirma prezența unei mase testiculare.
  • Analize de sânge:
    • Pot detecta markeri tumorali specifici.
  • Biopsie și imagistică:
    • RMN, CT pentru a evalua extinderea cancerului.

Tratament:

  1. Orhidectomie:

    • Îndepărtarea chirurgicală a testiculului afectat.
  2. Radioterapie:

    • Utilizată mai ales în cazul seminoamelor.
  3. Chimioterapie:

    • Poate fi utilizată pentru a trata cancerul testicular, mai ales dacă este metastazat.
  4. Monitorizare:

    • În cazurile cu risc scăzut, monitorizarea atentă poate fi o opțiune.

Prognostic:

Cancerul testicular are unul dintre cele mai bune prognostice dintre toate tipurile de cancer, cu rate de supraviețuire de peste 95% în multe cazuri, dacă este tratat în mod corespunzător.

Prevenție:

Nu există măsuri preventive specifice pentru cancerul testicular, dar autoexaminarea regulată și controlul medical în cazul oricăror simptome suspecte pot duce la detectarea precoce și la tratament timpuriu, îmbunătățind astfel prognosticul.