Simptome
Principalele simptome ale vezicii hiperactive includ:
- Urgență urinară: Nevoia bruscă și imperioasă de a urina, dificil de controlat.
- Frecvență urinară crescută:Urinarea frecventă, de mai mult de 8 ori în 24 de ore.
- Incontinență urinară de urgență: Pierderea involuntară de urină însoțită sau imediat precedată de urgență urinară.
- Nocturia:Trezirea de mai multe ori pe noapte pentru a urina.
Cauze
Cauzele vezicii hiperactive pot fi variate și includ:
- Anomalii ale sistemului nervos, cum ar fi scleroza multiplă sau Parkinson
- Infecții urinare
- Diabet necontrolat
- Hipertrofia benignă de prostată
- Leziuni ale măduvei spinării
- Consumul de diuretice, cafeină, alcool
- Constipație cronică
Diagnostic
Diagnosticul de vezică hiperactivă se bazează pe:
- Istoricul medical și simptomele pacientului.
- Jurnal urinar: Pacienții pot fi rugați să țină un jurnal urinar pentru a înregistra frecvența și volumul urinării.
- Analize de urină: Pentru a exclude infecțiile urinare.
- Studiul urodinamic: Poate evalua modul în care vezica și uretra stochează și eliberează urină.
- Ecografia vezicală: Poate fi utilă pentru a evalua reziduul postmicțional de urină și alte anomalii anatomice.
Tratament
Tratamentul pentru vezica hiperactivă poate include:
- Modificări ale stilului de viață: Reducerea consumului de lichide, evitarea cafeinei și a alcoolului, și modificarea dietei.
- Exerciții pelvine (Kegel): Pot ajuta la întărirea mușchilor pelvini.
- Medicamente antimuscarinice: Acestea pot reduce spasmele vezicale.
- Toxina botulinică: Injectată în mușchii vezicii, poate reduce simptomele la unii pacienți.
- Neuromodularea tibială sau sacrală: Stimularea electrică a nervilor responsabili de controlul vezicii urinare.
- Management comportamental: Terapie comportamentală și biofeedback.
În funcție de cauza subiacentă și de severitatea simptomelor, se pot folosi unul sau o combinație dintre aceste abordări terapeutice.
