Despre Vezica hiperactiva, ce este, cauze, simptome

Vezica hiperactivă este o afecțiune în care există o nevoie bruscă și involuntară de a urina. Aceasta se poate datora unor semnale anormale trimise între vezică și creier, determinând contractarea involuntară a mușchilor vezicali chiar și atunci când volumul de urină din vezică este mic.

Simptome:

Principalele simptome ale vezicii hiperactive includ:

1. Urgență urinară: Nevoia bruscă și imperioasă de a urina, dificil de controlat.
2. Frecvență urinară crescută: Urinarea frecventă, de mai mult de 8 ori în 24 de ore.
3. Incontinență urinară de urgență: Pierderea involuntară de urină însoțită de sau imediat urmată de urgență urinară.
4. Nocturia: Trezirea de mai multe ori pe noapte pentru a urina.

Cauze:

Cauzele vezicii hiperactive pot fi variate și includ:

• Anomalii ale sistemului nervos, cum ar fi scleroza multiplă sau Parkinson
• Infecții urinare
• Diabet necontrolat
• Hipertrofia benignă de prostată
• Leziuni ale măduvei spinării
• Consumul de diuretice, cafeină, alcool
• Constipație cronică

Diagnostic:

Diagnosticul de vezică hiperactivă se bazează pe:

• Istoricul medical și simptomele pacientului.
• Jurnal urinar: Pacienții pot fi rugați să țină un jurnal urinar pentru a înregistra frecvența și volumul urinării.
• Analize de urină: Pentru a exclude infecțiile urinare.
• Studiul urodinamic: Poate evalua modul în care vezica și uretra stochează și eliberează urină.
• Ecografia vezicală: Poate fi utilă pentru a evalua reziduul postmicțional de urină și alte anomalii anatomice.

Tratament:

Tratamentul pentru vezica hiperactivă poate include:

• Modificări ale stilului de viață: Reducerea consumului de lichide, evitarea cafeinei și a alcoolului, și modificarea dietei.
• Exerciții pelvine (Kegel): Pot ajuta la întărirea mușchilor pelvini.
• Medicamente antimuscarinice: Acestea pot reduce spasmele vezicale.
• Toxina botulinică: Injectată în mușchii vezicii, poate reduce simptomele la unii pacienți.
• Neuromodularea tibială sau sacrală: Stimularea electrică a nervilor responsabili de controlul vezicii urinare.
• Management comportamental: Terapie comportamentală și biofeedback.

În funcție de cauza subiacentă și de severitatea simptomelor, se pot folosi unul sau o combinație dintre aceste abordări terapeutice.