Bronșiolita obliterantă, simptome, cauze, tratament
Bronșiolita obliterantă, cunoscută și sub denumirea de „plămån de popcorn” în unele cazuri, este o boală pulmonară rară și gravă caracterizată prin inflamație și obstrucție progresivă a bronșiolelor, care sunt mici căi respiratorii în plămåni. Aceasta poate fi cauzată de inhalarea de substanțe chimice nocive, infecții respiratorii, respingerea grefei după transplantul de măduvă osoasă sau de plămån, sau poate avea cauze necunoscute.
Simptome:
Simptomele bronșiolitei obliterante pot include:
- Tuse persistentă
- Dispnee (dificultate în respirație)
- Sibilanțe (șuierături la respirație)
- Oboseală
- Pierdere în greutate
- Febră ușoară
Diagnostic:
Diagnosticul de bronșiolită obliterantă poate fi dificil și implică o combinație de istoric medical, examinare clinică, teste pulmonare și imagistică, incluzånd:
- Spirometrie: Măsoară cåt de bine plămånii pot mișca aerul în și în afara lor.
- Tomografie computerizată (CT) de înaltă rezoluție: Poate dezvălui anomalii caracteristice bronșiolitei obliterante.
- Biopsie pulmonară: Este uneori necesară pentru confirmarea diagnosticului, deși este invazivă.
Tratament:
Tratamentul pentru bronșiolita obliterantă depinde în mare măsură de cauza specifică și de severitatea bolii și poate include:
- Corticosteroizi: Pentru a reduce inflamația.
- Imunosupresive: Pot fi folosite în cazurile asociate cu respingere de grefă.
- Bronhodilatatoare: Pentru a relaxa mușchii căilor respiratorii.
- Terapie cu oxigen: Pentru cei cu niveluri scăzute de oxigen în sånge.
- Antibiotice: În cazul infecțiilor respiratorii.
- Transplant de plămån: În cazuri severe sau progresive.
Prognostic și Management:
Bronșiolita obliterantă este o afecțiune cronică, adesea progresivă, și managementul său este orientat spre controlul simptomelor și încetinirea progresiei bolii. Prognosticul depinde de cauza bolii, de rapiditatea stabilirii diagnosticului și începerii tratamentului, și de prezența altor afecțiuni concomitente. Deși boala este în sine gravă, managementul atent și continuu al simptomelor poate contribui la îmbunătățirea calității vieții pacienților afectați.