Bronșiolita obliterantă

Bronșiolita obliterantă, cunoscută și sub denumirea de „plămân de popcorn” în unele cazuri, este o boală pulmonară rară și gravă caracterizată prin inflamație și obstrucție progresivă a bronșiolelor, care sunt mici căi respiratorii în plămâni. Aceasta poate fi cauzată de inhalarea de substanțe chimice nocive, infecții respiratorii, respingerea grefei după transplantul de măduvă osoasă sau de plămân, sau poate avea cauze necunoscute.

Simptome:

Simptomele bronșiolitei obliterante pot include:

  • Tuse persistentă
  • Dispnee (dificultate în respirație)
  • Sibilanțe (șuierături la respirație)
  • Oboseală
  • Pierdere în greutate
  • Febră ușoară

Diagnostic:

Diagnosticul de bronșiolită obliterantă poate fi dificil și implică o combinație de istoric medical, examinare clinică, teste pulmonare și imagistică, incluzând:

  • Spirometrie: Măsoară cât de bine plămânii pot mișca aerul în și în afara lor.
  • Tomografie computerizată (CT) de înaltă rezoluție: Poate dezvălui anomalii caracteristice bronșiolitei obliterante.
  • Biopsie pulmonară: Este uneori necesară pentru confirmarea diagnosticului, deși este invazivă.

Tratament:

Tratamentul pentru bronșiolita obliterantă depinde în mare măsură de cauza specifică și de severitatea bolii și poate include:

  • Corticosteroizi: Pentru a reduce inflamația.
  • Imunosupresive: Pot fi folosite în cazurile asociate cu respingere de grefă.
  • Bronhodilatatoare: Pentru a relaxa mușchii căilor respiratorii.
  • Terapie cu oxigen: Pentru cei cu niveluri scăzute de oxigen în sânge.
  • Antibiotice: În cazul infecțiilor respiratorii.
  • Transplant de plămân: În cazuri severe sau progresive.

Prognostic și Management:

Bronșiolita obliterantă este o afecțiune cronică, adesea progresivă, și managementul său este orientat spre controlul simptomelor și încetinirea progresiei bolii. Prognosticul depinde de cauza bolii, de rapiditatea stabilirii diagnosticului și începerii tratamentului, și de prezența altor afecțiuni concomitente. Deși boala este în sine gravă, managementul atent și continuu al simptomelor poate contribui la îmbunătățirea calității vieții pacienților afectați.