Sindromul hemoragic alveolar

Sindromul hemoragic alveolar (SHA) este o afecțiune rară caracterizată prin sângerare în alveole, care sunt sacii mici de aer din plămâni unde are loc schimbul de gaze. Acest sindrom este deseori asociații cu boli autoimune, boli de țesut conjunctiv, sau infecții, și necesită intervenție medicală urgentă.

Semne și Simptome:

  • Tuse productivă cu spută roșie sau maro (hemoptizie)
  • Dispnee sau dificultate de respirație
  • Slăbiciune și oboseală
  • Dureri toracice

Cauze și Factori de Risc:

  • Boli autoimune (lupus eritematos sistemic, sclerodermie)
  • Vasculite (Granulomatoza cu poliangiită)
  • Infecții (bacteriene, virale, fungice)
  • Expunerea la toxine și medicamente
  • Anomalii congenitale ale vaselor de sânge pulmonare
  • Coagulopatii și trombocitopenie
  • Transplant de măduvă osoasă sau de pulmon

Diagnostic:

  • Lavajul bronhoalveolar: Prin acesta se recoltează fluid din alveole pentru a evidenția prezența sângelui.
  • Teste de Sânge: Pot identifica inflamația sau afecțiunile autoimune subiacente.
  • Tomografia Computerizată (CT): Poate ajuta la vizualizarea sângerării în plămâni și a altor anomalii pulmonare.
  • Biopsie pulmonară: Este rareori necesară, dar poate fi efectuată pentru a confirma diagnosticul și a identifica cauza subiacentă.

Tratament:

Tratamentul se axează pe gestionarea simptomelor și tratarea cauzei subiacente:

  • Corticosteroizi: Sunt frecvent utilizați pentru a reduce inflamația în plămâni.
  • Imunosupresoare: Pot fi necesare pentru a controla afecțiunile autoimune subiacente.
  • Terapie cu oxigen: Poate fi utilizată pentru a menține nivelurile adecvate de oxigen în sânge.
  • Transfuzii de sânge: Pot fi necesare în caz de anemie severă.
  • Antibiotice, antifungice, sau antivirale: Sunt folosite pentru a trata infecțiile subiacente.
  • Plasmăfereză: Se poate utiliza în unele cazuri de vasculită sau alte boli autoimune.

Prognostic:

Prognosticul pentru sindromul hemoragic alveolar depinde în mare măsură de cauza subiacentă și de promptitudinea diagnosticului și tratamentului. Unele forme ale sindromului pot fi controlate cu succes prin tratament, în timp ce altele pot progresa și pot pune viața în pericol, necesitând gestionare pe termen lung și monitorizare atentă.