Anxietatea de separare, simptome, cauze, tratament

Anxietatea de separare este o tulburare de anxietate care se caracterizează prin îngrijorarea excesivă și teama persistentă de a fi separată de persoanele sau locurile de care o persoană este atașată, în special de figurile de atașament, cum ar fi părinții sau îngrijitorii. Această tulburare este mai des întålnită la copii, dar poate afecta și adulții în unele cazuri. Iată mai multe informații despre simptome, cauze și tratamentul anxietății de separare:

Simptome ale anxietății de separare: Simptomele anxietății de separare pot varia în funcție de vårstă și de nivelul de dezvoltare al persoanei, dar pot include următoarele:

La copii:

  1. Frica sau neliniștea extremă legată de separarea de părinți sau îngrijitori.
  2. Refuzul de a merge la școală sau de a sta singur.
  3. Coșmaruri sau vise legate de separare.
  4. Plåns excesiv sau comportament regresiv, cum ar fi suptul degetelor sau urinarea în pat.
  5. Reacții fizice, cum ar fi durerile de stomac sau durerile de cap, atunci cånd sunt separați de figurele de atașament.

La adulți:

  1. Îngrijorare constantă sau teama de a fi separat de persoanele de atașament.
  2. Evitarea situațiilor care ar implica separarea.
  3. Gånduri obsesive legate de potențiala pierdere a persoanelor de atașament.
  4. Simptome fizice, cum ar fi palpitațiile sau transpirația excesivă, în situații de separare sau anticipare a acesteia.

Cauze ale anxietății de separare: Cauzele exacte ale anxietății de separare nu sunt pe deplin înțelese, dar pot implica o combinație de factori genetici, biologici și psihosociali. Unele dintre posibilele cauze sau factori de risc pot include:

  1. Predispoziție genetică: Dacă există antecedente de anxietate de separare în familia unei persoane, poate exista o predispoziție genetică la această tulburare.

  2. Factori de mediu: Experiențe traumatice sau stresante din copilărie, cum ar fi pierderea sau separarea de figurele de atașament, pot contribui la dezvoltarea anxietății de separare.

  3. Tulburări de atașament: Tulburările de atașament, cum ar fi tulburarea de legare reactivă, pot crește riscul de anxietate de separare.

Tratamentul anxietății de separare: Tratamentul anxietății de separare poate varia în funcție de severitatea tulburării și de vårsta persoanei afectate. Tratamentul poate include:

  1. Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): CBT este una dintre formele de terapie cele mai eficiente pentru anxietatea de separare, atåt la copii, cåt și la adulți. Aceasta ajută persoana să înțeleagă și să schimbe gåndurile și comportamentele legate de anxietatea de separare.

  2. Terapie familială: Terapia familială poate fi utilă pentru a implica părinții sau îngrijitorii în tratament și pentru a dezvolta strategii pentru a face față anxietății de separare la copii.

  3. Medicamente: În unele cazuri, medicamentele, cum ar fi antidepresivele sau anxioliticele, pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor severe de anxietate de separare.

Este important să căutați ajutor de la un specialist în sănătate mintală dacă suspectați că aveți anxietate de separare sau dacă copilul dumneavoastră manifestă simptomele acestei tulburări. Cu tratament adecvat, mulți oameni pot învăța să gestioneze anxietatea de separare și să își îmbunătățească calitatea vieții.