Cleptomania
Cleptomania este o tulburare de control al impulsului caracterizată prin nevoia compulsivă de a fura obiecte mici sau insignifiante, chiar dacă acestea nu au valoare reală sau nu sunt necesare. Persoanele cu cleptomanie pot avea dificultăți în controlul acestor impulsuri și pot experimenta sentimente de vinovăție sau rușine în legătură cu comportamentul lor. Iată mai multe informații despre simptome, cauze și tratamentul cleptomaniei:
Simptome ale cleptomaniei: Simptomele cleptomaniei pot include următoarele:
-
Furturi repetitive: Persoanele cu cleptomanie tind să comită furturi repetitive de obiecte, cum ar fi bijuterii, produse cosmetice, haine sau alimente, chiar dacă nu au nevoie de aceste obiecte sau chiar dacă pot permite să le cumpere.
-
Impulsuri dificil de controlat: Furturile sunt motivate de impulsuri dificil de controlat, iar persoana poate simți o tensiune crescută înainte de a comite un furt, urmată de o ușurare temporară după ce a comis furtul.
-
Lipsă de motiv: Persoanele cu cleptomanie nu fură pentru a obține profit sau pentru a satisface o nevoie reală. Comportamentul lor este impulsiv și nu este justificat din punct de vedere logic.
-
Sentimente de vinovăție sau rușine: După comiterea furturilor, persoanele cu cleptomanie pot experimenta sentimente puternice de vinovăție, rușine sau remușcare.
-
Nerecunoastere sau ascundere a furturilor: Persoanele cu cleptomanie pot încerca să ascundă sau să nege furturile, chiar și atunci când sunt prinse în flagrant delict.
Cauze ale cleptomaniei: Cauzele cleptomaniei nu sunt pe deplin înțelese, dar se crede că implică o combinație de factori, cum ar fi:
-
Predispoziție genetică: Există dovezi că există o componentă genetică în dezvoltarea cleptomaniei, deoarece acest comportament poate să apară în familiile cu antecedente de tulburări de control al impulsului.
-
Dezechilibre chimice în creier: Modificările în neurotransmițători, cum ar fi serotonină, pot juca un rol în apariția cleptomaniei.
-
Factori psihologici: Stresul, anxietatea sau tulburările de dispoziție pot contribui la dezvoltarea cleptomaniei sau pot agrava comportamentul.
Tratamentul cleptomaniei: Tratamentul cleptomaniei poate implica terapie și, în unele cazuri, medicamente. Iată câteva opțiuni de tratament:
-
Terapie cognitiv-comportamentală (CBT): CBT este considerată tratamentul de primă linie pentru cleptomanie. Terapia se concentrează pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor legate de furturile compulsive.
-
Terapie de grup: Participarea la terapie de grup poate oferi sprijin și încurajare din partea altor persoane care se confruntă cu problema cleptomaniei.
-
Medicamente: În anumite cazuri, medicamentele, cum ar fi antidepresivele sau stabilizatorii de dispoziție, pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor cleptomaniei.
Este important ca persoanele cu cleptomanie să caute ajutor de la un specialist în sănătate mintală pentru evaluare și tratament adecvat. Cu tratament adecvat, mulți oameni pot învăța să controleze impulsurile de furt și să își îmbunătățească calitatea vieții.