Empiemul subdural
Empiemul subdural este o colecție de puroi între dura mater (o membrană dură care învelește creierul și măduva spinării) și suprafața creierului. Este un tip de infecție intracraniană și reprezintă o urgență neurochirurgicală ce necesită tratament imediat pentru a preveni leziuni cerebrale permanente sau deces.
Simptome
Simptomele empiemului subdural pot include:
- Cefalee severă
- Febră și frisoane
- Convulsii
- Stare generală alterată, cum ar fi confuzie sau letargie
- Deficite neurologice, cum ar fi slăbiciunea unor părți ale corpului, dificultăți de vorbire, vederea dublă sau alte probleme de vedere
- Vărsături
- Sensibilitate crescută la lumină (fotofobie) sau sunet
Cauze
Empiemul subdural este de obicei cauzat de răspândirea unei infecții dintr-o altă parte a corpului, cum ar fi:
- Sinuzită sau infecții ale urechilor
- Traumatisme craniene sau chirurgie cerebrală recentă, care pot introduce infecții în spațiul subdural
- Infecții ale sângelui (septicemie)
Bacteriile sunt agenții patogeni cei mai frecvent implicați în acest tip de infecție, în special streptococii, stafilococii și pneumococii.
Diagnostic
Diagnosticul empiemului subdural se face adesea cu ajutorul următoarelor:
- Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau tomografia computerizată (CT) a capului, care poate arăta colecția de puroi.
- Analizele de sânge care arată semne de infecție, cum ar fi un număr crescut de globule albe sau markeri inflamatorii.
- Puncția lombară poate fi efectuată în unele cazuri, dar poate fi periculoasă dacă există o presiune intracraniană crescută.
- Examenul direct al puroiului obținut prin intervenție chirurgicală pentru a determina cauza specifică a infecției.
Tratament
Tratamentul empiemului subdural include de obicei:
- Evacuarea chirurgicală: Aceasta este esențială pentru îndepărtarea colecției de puroi. Poate fi necesară o craniotomie sau inserția unui tub de drenaj subdural.
- Antibioterapie: Administrarea de antibiotice cu spectru larg inițial, urmată de tratament specific bazat pe rezultatele culturilor microbiene. Durata tratamentului cu antibiotice poate fi lungă, adesea câteva săptămâni.
- Managementul suportiv: Acesta poate include controlul convulsiilor cu medicamente antiepileptice și gestionarea presiunii intracraniene.
Prognosticul pacienților cu empiem subdural depinde de rapiditatea diagnosticului și tratamentului. În absența unui tratament rapid, condiția poate duce la complicații grave și poate fi fatală.