Despre Preeclampsia, ce este, cauze, simptome

Preeclampsia este o afecțiune specifică sarcinii, caracterizată prin hipertensiune arterială și adesea prin prezența proteinelor în urină după săptămâna 20 de sarcină. Este o complicație serioasă care poate afecta atât mama, cât și fătul, și necesită monitorizare și tratament atent.

Simptomele preeclampsiei pot varia și uneori pot fi subtile. Cele mai comune includ:

• Hipertensiune arterială (tensiune arterială mai mare de 140/90 mmHg înregistrată la două ocazii diferite, la cel puțin 4 ore distanță)
• Prezența proteinelor în urină
• Umflături severe la nivelul mâinilor și feței, în special în jurul ochilor (edem)
• Dureri de cap severe și persistente
• Probleme de vedere, cum ar fi vedere încețoșată sau luminile care clipesc
• Durere în partea superioară a abdomenului, de obicei sub coaste, pe partea dreaptă
• Grețuri sau vărsături în a doua jumătate a sarcinii
• Scăderea cantității de urină
• Dificultăți de respirație datorită acumulării de lichid în plămâni

Cauzele exacte ale preeclampsiei nu sunt complet înțelese, dar se crede că factorii vasculari, imunologici și genetici joacă un rol important. Factorii de risc includ:

• Istoricul familial de preeclampsie
• Primiparitatea (prima sarcină)
• Vârsta mamei (sub 20 de ani sau peste 40 de ani)
• Obezitatea
• Sarcina multiplă (gemene, tripleți)
• Istoricul de boli cronice, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul, bolile renale sau bolile autoimune
• Sarcina obținută prin tehnici de reproducere asistată

Tratamentul pentru preeclampsie are ca scop menținerea sănătății mamei și a fătului și prevenirea evoluției către forme mai severe, cum ar fi eclampsia sau sindromul HELLP. Opțiunile de tratament includ:

• Monitorizarea atentă a tensiunii arteriale și a proteinelor din urină
• Repaus la pat, recomandat în cazuri selecte
• Medicamente pentru controlul tensiunii arteriale
• Administrarea de sulfat de magneziu pentru prevenirea convulsiilor în cazurile severe
• Monitorizarea creșterii și a bunăstării fătului
• Livrarea precoce a bebelușului, fie prin inducerea nașterii, fie prin cezariană, dacă starea mamei sau a fătului se deteriorează; momentul nașterii depinde de maturitatea fătului, severitatea preeclampsiei și prezența altor complicații

În cazurile ușoare, poate fi posibil să se aștepte apropierea termenului pentru naștere, cu monitorizare intensivă. În cazurile severe, poate fi necesară nașterea imediată pentru a proteja sănătatea mamei și a fătului, indiferent de vârsta gestațională a fătului.

Prevenirea preeclampsiei include adoptarea unui stil de viață sănătos înainte și în timpul sarcinii, gestionarea condițiilor de sănătate preexistente și participarea la toate vizitele prenatale pentru monitorizare și evaluare regulată. În unele cazuri, medicul poate recomanda administrarea de aspirină cu doză mică începând din al doilea trimestru pentru femeile cu risc ridicat de preeclampsie.