Despre Sarcina molară (Mola hidatiformă), ce este, cauze, simptome

Sarcina molară, cunoscută și sub denumirea de mola hidatiformă, este o afecțiune rară a sarcinii caracterizată prin creșterea anormală a țesutului trofoblastic, care ar trebui să se dezvolte în placenta. Există două tipuri principale: mola completă, în care nu există fetus sau țesut fetal normal, și mola parțială, în care există țesut molar și un fetus, de obicei cu anomalii severe și neviabil. Mola hidatiformă este considerată o formă de boală trofoblastică gestațională.

Simptomele sarcinii molare pot include:

• Sângerare vaginală sau spotting, de obicei în primul trimestru.
• Greață și vărsături severe, mai intense decât cele tipice sarcinii (hiperemezis gravidarum).
• Creștere rapidă a mărimii uterului, adesea mai mare decât este normal pentru perioada de gestație.
• Absența bătăilor inimii fătului sau a altor semne de sarcină viabilă la ecografia transvaginală.
• Simptome de hipertiroidism.
• Niveluri excesiv de ridicate ale gonadotropinei corionice umane (hCG).
• Presiune sau durere pelvină.

Sarcina molară este de obicei cauzată de anomalii la nivelul ovulului și spermatozoidului la fertilizare. În cazul molei complete, toți cromozomii provin de la tată, fie prin fertilizarea unui ovul gol de două spermatozoizi, fie prin dublarea materialului genetic dintr-un singur spermatozoid. Ovulul nu conține material genetic matern. În cazul molei parțiale, ovulul este fertilizat de doi spermatozoizi, rezultând un embrion cu un set suplimentar de cromozomi.

Tratamentul sarcinii molare implică evacuarea țesutului molar din uter și monitorizarea atentă ulterioară. Opțiunile de tratament includ:

• Evacuarea uterină: Cel mai frecvent, se efectuează prin aspirație vacuum sau dilatație și chiuretaj (D&C) pentru a îndepărta țesutul molar. Procedura este de obicei realizată sub anestezie.
• Monitorizarea nivelurilor de hCG: După îndepărtarea molei, nivelurile de hCG sunt monitorizate regulat până când se normalizează pentru a asigura că nu există țesut molar rămas și pentru a detecta orice dezvoltare a bolii trofoblastice gestaționale persistente, care poate necesita tratament chimioterapeutic.
• Evitarea sarcinii: Femeilor li se recomandă să evite sarcina pentru o perioadă după o sarcină molară, de obicei 6-12 luni, pentru a permite monitorizarea precisă a nivelurilor de hCG și pentru a asigura că orice creștere a nivelurilor hormonului este detectată rapid.

În cazuri rare, sarcina molară poate evolua într-o boală trofoblastică gestațională mai severă, cum ar fi mola invazivă sau coriocarcinomul, care necesită tratament chimioterapeutic. După tratament, majoritatea femeilor pot avea sarcini viitoare sănătoase. Monitorizarea atentă și consultarea cu un specialist în medicina materno-fetală sunt esențiale pentru managementul adecvat al sarcinii molare și al consecințelor sale.