Despre Displazia congenitala de sold, ce este, cauze, simptome

Displazia congenitală de șold (DCȘ), cunoscută și sub numele de luxație congenitală a șoldului, este o afecțiune ortopedică în care capul femural nu se află în poziția corectă în acetabulul (cavitatea) osului pelvian. Această afecțiune poate afecta unul sau ambele șolduri și variază ca severitate de la forme ușoare, unde capul femural este doar parțial deplasat (subluxație), la forme severe, unde capul femural este complet deplasat (luxație).

Simptomele DCȘ pot fi adesea subtile și pot include:

• Asimetrie la nivelul pliurilor cutanate de pe coapse sau fese când copilul este întins pe spate.
• Limitarea mișcării la șoldul afectat, în special în încercările de abducție (mișcarea piciorului spre exterior).
• În cazurile unilaterale, șchiopătat sau dificultăți de mers observate când copilul începe să meargă.
• Un picior poate părea mai scurt decât celălalt.

Cauzele exacte ale DCȘ nu sunt complet înțelese, dar se crede că mai mulți factori contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni, inclusiv:

• Factori genetici: Există o tendință familială pentru DCȘ, sugerând o componentă ereditară.
• Poziția fetală anormală: Pozițiile anormale în uter, cum ar fi prezentarea pelviană, pot crește riscul de DCȘ.
• Primiparitate: Riscul este mai mare la primul născut.
• Sexul feminin: Fetele sunt mai susceptibile decât băieții să dezvolte această afecțiune.
• Oligohidramnios: Cantitate insuficientă de lichid amniotic în uter, care poate limita mișcările fetale.

Tratamentul DCȘ depinde de vârsta la diagnostic și de severitatea afecțiunii:

• Pavlik Harness: Pentru bebeluși cu vârsta sub 6 luni, cel mai frecvent se utilizează un dispozitiv ortopedic ajustabil numit Pavlik Harness, care menține șoldurile într-o poziție optimă pentru dezvoltarea corectă.
• Tratamente ortopedice: În cazuri unde Pavlik Harness nu este eficient sau pentru copiii mai mari, pot fi necesare alte metode ortopedice, cum ar fi tracțiunea la nivelul picioarelor sau utilizarea altor dispozitive de imobilizare.
• Intervenție chirurgicală: În cazurile severe sau la copiii diagnosticați târziu, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a repoziționa corect capul femural în acetabul și pentru a asigura alinierea corectă a șoldului.
• Fizioterapia: După tratamentul inițial, fizioterapia poate ajuta la întărirea mușchilor din jurul șoldului și la îmbunătățirea mobilității.

Diagnosticarea timpurie și tratamentul adecvat al DCȘ sunt esențiale pentru a preveni complicațiile pe termen lung, cum ar fi dezvoltarea anormală a șoldului, diferențele de lungime între picioare și osteoartrita. Screeningul nou-născuților și monitorizarea atentă a dezvoltării șoldurilor sunt, prin urmare, cruciale.