Despre Diverticulii esofagieni - Diverticulul Zenker, ce este, cauze, simptome

Diverticulii esofagieni sunt saculații sau proeminențe care se dezvoltă în peretele esofagului. Unul dintre cele mai cunoscute tipuri de diverticuli esofagieni este Diverticulul Zenker, cunoscut și sub numele de diverticul faringoesofagian. Acesta se formează în zona de tranziție dintre faringe (partea finală a gâtului) și esofag, la nivelul unui punct slab din musculatura peretelui, numit triunghiul Killian.

Se crede că Diverticulul Zenker se formează din cauza unei presiuni crescute în interiorul faringelui combinată cu o slăbiciune a musculaturii la nivelul triunghiului Killian. Această presiune crescută poate fi rezultatul unui disfuncționării valvei esofagiene superioare sau a altor anomalii ale motilității esofagiene.

Diverticulul Zenker poate fi asimptomatic în stadiile incipiente. Pe măsură ce crește în dimensiune, pot apărea următoarele simptome:

• Dificultate la înghițire (disfagie).
• Regurgitare (returnarea neașteptată a alimentelor în gură, uneori cu un gust neplăcut sau alterat).
• Tuse sau sufocare în timpul mesei.
• Halitoză (respirație urât mirositoare) din cauza acumulării și descompunerii alimentelor în diverticul.
• Voce răgușită.
• Pierdere în greutate.

Diverticulul Zenker poate fi diagnosticat prin mai multe metode:

• Esofagogramă cu bariu: Radiografii realizate după ce pacientul a înghițit un lichid de contrast pentru a evidenția diverticulul.
• Endoscopie: O procedură în care un tub flexibil cu o cameră este introdus în esofag pentru a examina direct structura esofagiană.

Tratamentul Diverticulului Zenker se concentrează pe reducerea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Opțiunile includ:

• Miectomie endoscopică: Procedură minim invazivă în care se taie mușchiul care cauzează blocarea și se elimină sacul diverticular.
• Diverticulectomie: Procedură chirurgicală în care diverticulul este excizat (înlăturat).
• Miectomie cu diverticulopexie: Se taie mușchiul și se atașează diverticulul la pereții din jur pentru a preveni recurența.
• Tratamente non-chirurgicale: Modificări ale dietei și tehnicile de înghițire pot fi recomandate pentru cazurile ușoare.

Tratamentul adecvat va depinde de mărimea și severitatea diverticulului, precum și de simptomele pacientului. Dacă suspectați că aveți un diverticul Zenker sau aveți dificultăți la înghițire, este important să consultați un medic gastroenterolog sau otorinolaringolog.