Despre Ruptura spontana de esofag - Sindromul Boerhaave, ce este, cauze, simptome

Sindromul Boerhaave, cunoscut și sub numele de ruptură spontană de esofag, este o afecțiune rară și gravă în care esofagul se rupe sau se sparge, de obicei în partea sa inferioară. Această afecțiune poate duce la scurgerea conținutului gastric în cavitatea toracică, cauzând complicații severe și potențial fatale, cum ar fi infecții, mediastinită (inflamație a mediastinului), și sepsis.

Cauzele comune ale sindromului Boerhaave includ:

1. Vărsături forțate: Presiunea crescută din timpul vărsăturilor violente sau eforturile bruște de vărsare pot determina ruptura esofagului.

2. Perforare iatrogenă: Aceasta se poate întâmpla în timpul procedurilor medicale, cum ar fi endoscopia sau manometria esofagiană.

3. Debilitate esofagiană preexistentă: Prezența unor afecțiuni precum boala de reflux gastroesofagian (GERD) sau achalazia (o afecțiune care afectează contracțiile esofagului) poate slăbi pereții esofagului și crește riscul de ruptură.

Simptomele sindromului Boerhaave pot fi severe și includ:

• Durere toracică intensă și imediată, deseori în timpul sau după vărsături.
• Dificultate la înghițire.
• Greață și vărsături.
• Scurgere de aer sau sânge prin gură.
• Febra și semne de șoc, în cazurile mai severe.

Sindromul Boerhaave reprezintă o urgență medicală și necesită diagnostic rapid și tratament imediat. Diagnosticul se bazează pe anamneza medicală, simptomele pacientului și investigații, cum ar fi radiografia toracică, tomografia computerizată (CT) sau esofagografia cu substanță de contrast.

Tratamentul sindromului Boerhaave implică de obicei intervenție chirurgicală de urgență pentru a repara esofagul rupt. În timpul intervenției, se îndepărtează conținutul gastric scurs în cavitatea toracică, se repară esofagul și se pot efectua alte proceduri pentru a preveni complicații.

Prognosticul depinde de gravitatea ruperii esofagului și de promptitudinea tratamentului. Cu toate acestea, această afecțiune rămâne foarte serioasă, iar recuperarea poate fi dificilă și necesită un management medical pe termen lung, inclusiv asistență nutrițională și supraveghere medicală continuă.