Respiratorii

Astmul bronșic: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Astmul poate apărea la orice vârstă, atât la copii, cât și la adulți.

FC Echipa Farmacia Canadiana
15 min de citit
Astmul bronșic: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Astmul bronșic: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Astmul bronșic este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii devin inflamate și sensibile la diferiți factori din mediul înconjurător. Această inflamație poate determina îngustarea temporară a bronhiilor, ceea ce îngreunează circulația aerului și provoacă simptome precum tusea, respirația șuierătoare, senzația de apăsare în piept și dificultățile de respirație.

Astmul poate apărea la orice vârstă, atât la copii, cât și la adulți. Deși nu există în prezent un tratament care să vindece definitiv boala, aceasta poate fi controlată prin tratament adecvat, monitorizare medicală și reducerea expunerii la factorii declanșatori. Persoanele cu astm bine controlat pot avea o viață activă și pot desfășura activitățile obișnuite fără limitări importante.

Ce este astmul bronșic?

Astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii. În această afecțiune, bronhiile reacționează exagerat la anumiți stimuli, precum alergenii, fumul, aerul rece, poluarea sau infecțiile respiratorii.

În timpul unei reacții astmatice, la nivelul bronhiilor pot apărea trei modificări principale:

  • Inflamația mucoasei bronșice: pereții căilor respiratorii se inflamează și se pot umfla.
  • Bronhoconstricția: musculatura din jurul bronhiilor se contractă, îngustând spațiul prin care circulă aerul.
  • Creșterea secreției de mucus: în unele situații, bronhiile produc mai mult mucus, ceea ce contribuie la obstrucționarea fluxului de aer.

Aceste modificări pot face respirația dificilă, în special în timpul expirului. Simptomele nu sunt întotdeauna prezente: ele pot apărea în episoade, se pot agrava în anumite perioade și se pot ameliora spontan sau după administrarea tratamentului.

Care sunt cauzele astmului bronșic?

Nu există o singură cauză responsabilă pentru apariția astmului. Boala este rezultatul interacțiunii dintre predispoziția genetică, particularitățile sistemului imunitar și factorii de mediu.

1. Predispoziția genetică

Riscul de a dezvolta astm poate fi mai mare în cazul persoanelor care au rude apropiate cu această afecțiune. De asemenea, astmul este întâlnit mai frecvent la persoanele care au alte boli alergice, precum rinita alergică sau dermatita atopică.

2. Alergenii din mediul înconjurător

La persoanele cu astm alergic, contactul cu anumite substanțe poate declanșa inflamația și îngustarea căilor respiratorii. Printre alergenii întâlniți frecvent se numără:

  • acarienii din praful de casă;
  • polenul provenit de la arbori, ierburi și plante;
  • mucegaiurile și sporii acestora;
  • alergenii proveniți de la animale, inclusiv particule de piele și salivă;
  • anumite substanțe întâlnite la locul de muncă.

3. Fumul de țigară și poluarea

Fumul de țigară, inclusiv cel inhalat pasiv, poate irita căile respiratorii și poate agrava simptomele. Poluarea atmosferică, particulele fine, gazele iritante și fumul provenit din arderea diferitelor materiale pot avea un efect asemănător.

4. Infecțiile respiratorii

Infecțiile virale, precum răceala și gripa, pot declanșa episoade de agravare a astmului. Acest lucru este întâlnit mai ales la copii, dar poate apărea și la adulți.

5. Efortul fizic și aerul rece

La unele persoane, activitatea fizică intensă poate provoca tuse, respirație șuierătoare sau senzație de lipsă de aer. Simptomele pot apărea și în timpul expunerii la aer rece sau la schimbări bruște de temperatură.

6. Factori profesionali și alte influențe

Expunerea repetată la praf, vapori chimici, făină, produse de curățenie sau alte substanțe iritante poate contribui la apariția astmului profesional ori la agravarea unei forme deja existente.

Excesul ponderal și obezitatea sunt, de asemenea, asociate cu un risc mai mare de astm și pot influența controlul simptomelor.

Ce factori pot declanșa o criză de astm?

Factorii declanșatori, numiți și triggeri, sunt stimuli care pot agrava temporar simptomele. Aceștia diferă de la o persoană la alta și nu toate persoanele cu astm reacționează la aceiași factori.

Cei mai frecvenți sunt:

  • praful și acarienii din locuință;
  • polenul și mucegaiurile;
  • fumul de țigară și poluarea aerului;
  • parfumurile puternice și produsele de curățenie iritante;
  • aerul rece sau foarte uscat;
  • infecțiile respiratorii;
  • efortul fizic, în special în aer rece;
  • stresul emoțional intens;
  • anumite medicamente, la persoanele susceptibile, precum aspirina sau alte antiinflamatoare nesteroidiene și unele beta-blocante.

Identificarea factorilor care declanșează simptomele este importantă pentru prevenirea episoadelor de agravare. Totuși, evitarea factorilor declanșatori nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic.

Care sunt simptomele astmului bronșic?

Manifestările astmului pot varia de la o persoană la alta. Unele persoane au simptome ocazionale și ușoare, în timp ce altele se confruntă cu episoade frecvente sau severe.

Principalele simptome sunt:

1. Respirația șuierătoare

Respirația șuierătoare, numită și wheezing, este un sunet asemănător unui fluierat, care apare de obicei în timpul expirului. Este provocată de trecerea aerului prin căi respiratorii îngustate.

2. Tusea persistentă sau repetată

Tusea poate fi mai accentuată noaptea, dimineața devreme sau după efort fizic. Uneori, aceasta poate fi singura manifestare evidentă a astmului, chiar și în absența respirației șuierătoare.

3. Dificultățile de respirație

Persoana poate simți că nu reușește să inspire suficient aer sau că expirul este dificil și prelungit. În episoadele mai severe, respirația poate deveni rapidă și solicitantă.

4. Senzația de apăsare în piept

Unele persoane descriu o senzație de constricție, presiune sau strângere în zona toracelui. Aceasta poate apărea singură sau împreună cu tusea și dificultățile respiratorii.

5. Simptome care apar noaptea sau la efort

Simptomele pot trezi persoana din somn sau pot limita activitățile fizice obișnuite. Tusea și senzația de lipsă de aer după alergare, urcatul scărilor ori expunerea la aer rece pot reprezenta indicii importante.

Important: simptomele pot dispărea pentru o perioadă și pot reveni ulterior. Absența manifestărilor nu înseamnă neapărat că astmul a dispărut sau că tratamentul poate fi întrerupt.

Ce este criza de astm și cum se manifestă?

Criza de astm, numită și exacerbare, reprezintă o agravare acută a simptomelor, cauzată de creșterea inflamației și îngustarea căilor respiratorii.

În timpul unei crize pot apărea:

  • respirație dificilă sau foarte rapidă;
  • respirație șuierătoare intensă;
  • tuse repetată și senzație de apăsare în piept;
  • dificultăți în desfășurarea activităților obișnuite;
  • treziri nocturne din cauza lipsei de aer;
  • necesitatea utilizării mai frecvente a inhalatorului de ameliorare.

O criză severă poate pune viața în pericol și necesită intervenție medicală de urgență. Uneori, în formele foarte grave, respirația șuierătoare poate deveni mai puțin evidentă deoarece cantitatea de aer care circulă prin bronhii este extrem de redusă. Prin urmare, lipsa șuieratului nu exclude o criză severă.

Cum se diagnostichează astmul bronșic?

Diagnosticul este stabilit de medic pe baza istoricului simptomelor, a examinării clinice și a unor teste care evaluează funcția pulmonară. Simptomele singure nu sunt suficiente pentru confirmarea diagnosticului, deoarece pot apărea și în alte afecțiuni respiratorii sau cardiace.

1. Consultația medicală și istoricul simptomelor

Medicul poate solicita informații despre frecvența tusei, episoadele de respirație dificilă, simptomele nocturne, reacțiile la efort și eventualele alergii. Sunt importante și istoricul familial, fumatul, expunerile profesionale și infecțiile respiratorii recente.

2. Spirometria

Spirometria este unul dintre cele mai importante teste pentru evaluarea funcției pulmonare. Pacientul respiră într-un dispozitiv care măsoară volumul și viteza aerului expirat.

Testul poate evidenția existența unei obstrucții a fluxului de aer. În unele situații, spirometria se efectuează înainte și după administrarea unui medicament bronhodilatator, pentru a verifica dacă funcția pulmonară se îmbunătățește.

3. Măsurarea debitului expirator maxim

Debitmetrul de vârf, cunoscut și sub denumirea de peak flow meter, măsoară viteza maximă cu care o persoană poate expira aerul. Măsurătorile repetate, efectuate conform indicațiilor medicului, pot ajuta la identificarea variațiilor funcției respiratorii.

4. Testul FeNO

Testul FeNO măsoară concentrația de oxid nitric în aerul expirat. O valoare crescută poate susține existența unei inflamații de tip eozinofilic a căilor respiratorii, întâlnită în anumite forme de astm. Rezultatul nu confirmă singur diagnosticul și trebuie interpretat în context clinic.

5. Testele alergologice

Testele cutanate sau analizele de sânge pentru identificarea anticorpilor IgE specifici pot ajuta la identificarea alergenilor implicați. Aceste investigații sunt utile mai ales atunci când există suspiciunea unui astm cu componentă alergică.

6. Testele de provocare bronșică

În anumite cazuri, medicul pneumolog poate recomanda teste de provocare bronșică, prin care se evaluează reacția căilor respiratorii la stimuli controlați. Aceste investigații se efectuează în condiții medicale specializate.

Uneori, rezultatele inițiale pot fi normale, mai ales dacă simptomele sunt intermitente. În astfel de situații, medicul poate recomanda repetarea testelor sau investigații suplimentare.

Care sunt tipurile de astm bronșic?

Astmul poate fi clasificat în funcție de mecanismele implicate, factorii declanșatori, vârsta de debut și severitatea bolii. Aceste categorii se pot suprapune.

Astmul alergic

Este asociat cu sensibilizarea la alergeni precum polenul, acarienii, mucegaiurile sau alergenii proveniți de la animale. Poate apărea împreună cu rinita alergică sau dermatita atopică.

Astmul non-alergic

În această formă, simptomele nu sunt legate în mod evident de alergeni. Pot fi implicate infecțiile respiratorii, aerul rece, poluarea sau substanțele iritante.

Astmul indus de efort

Simptomele apar în timpul activității fizice sau la scurt timp după aceasta. Persoanele afectate pot prezenta tuse, respirație șuierătoare și dificultăți de respirație. Activitatea fizică nu trebuie evitată automat; cu un plan de tratament potrivit, majoritatea persoanelor cu astm pot face sport.

Astmul profesional

Poate apărea în urma expunerii la substanțe întâlnite la locul de muncă, precum pulberi, vapori, substanțe chimice sau alergeni profesionali. Simptomele pot fi mai intense în timpul programului de lucru și se pot ameliora în zilele libere.

Astmul cu tuse predominantă

În această formă, tusea persistentă poate fi manifestarea principală sau chiar singura manifestare evidentă. Diagnosticul necesită evaluare medicală, deoarece numeroase alte afecțiuni pot provoca tuse cronică.

Astmul sever

Astmul sever este o formă care rămâne necontrolată în ciuda tratamentului optimizat, administrat corect și urmat cu regularitate, după evaluarea altor factori care pot contribui la simptome. Poate necesita îngrijire specializată și tratamente suplimentare.

Cum se tratează astmul bronșic?

Tratamentul urmărește controlul simptomelor, prevenirea crizelor, menținerea unei funcții pulmonare cât mai bune și reducerea riscului de complicații. Schema terapeutică este individualizată în funcție de vârstă, frecvența simptomelor, severitate, factorii de risc și răspunsul la tratament.

Medicamentele sunt administrate cel mai frecvent prin inhalare, deoarece ajung direct la nivelul căilor respiratorii.

1. Corticosteroizii inhalatori

Corticosteroizii inhalatori reduc inflamația de la nivelul bronhiilor și reprezintă o componentă esențială a tratamentului de control pentru majoritatea persoanelor cu astm.

Administrarea regulată, conform recomandării medicului, reduce riscul de agravare și ajută la menținerea bolii sub control. După utilizarea anumitor inhalatoare cu corticosteroizi, clătirea gurii și eliminarea apei pot reduce riscul de candidoză orală și răgușeală.

2. Bronhodilatatoarele

Bronhodilatatoarele relaxează musculatura din jurul bronhiilor și facilitează circulația aerului.

Există medicamente cu acțiune rapidă, utilizate pentru ameliorarea simptomelor, și medicamente cu acțiune de durată, care pot face parte din tratamentul de întreținere. Alegerea depinde de schema recomandată și de tipul inhalatorului.

3. Inhalatoarele combinate

Unele dispozitive conțin atât un corticosteroid inhalator, cât și un bronhodilatator cu acțiune de durată. În funcție de medicamentele conținute și de schema prescrisă, anumite inhalatoare pot fi utilizate atât pentru controlul zilnic, cât și pentru ameliorarea simptomelor.

Ghidurile internaționale actuale recomandă tratamente care conțin corticosteroid inhalator și nu recomandă, în general, folosirea exclusivă a unui bronhodilatator cu acțiune scurtă, fără tratament antiinflamator, la persoanele cu astm.

4. Antagoniștii receptorilor pentru leucotriene

Aceste medicamente, administrate de obicei pe cale orală, pot fi recomandate în anumite situații, în funcție de particularitățile pacientului. Ele nu înlocuiesc automat tratamentul inhalator antiinflamator.

5. Corticosteroizii administrați sistemic

În anumite exacerbări, medicul poate recomanda corticosteroizi administrați oral sau injectabil, pentru reducerea rapidă a inflamației. Utilizarea repetată sau îndelungată poate provoca reacții adverse importante, motiv pentru care aceste medicamente trebuie administrate numai la indicația medicului.

6. Tratamentele biologice

Persoanele cu anumite forme de astm sever pot beneficia de terapii biologice administrate sub supraveghere medicală specializată. Aceste tratamente acționează asupra unor mecanisme specifice ale inflamației și sunt recomandate numai după evaluări suplimentare.

Important: tratamentul nu trebuie început, modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului. Chiar dacă simptomele dispar, întreruperea tratamentului de control poate crește riscul de agravare.

De ce este importantă utilizarea corectă a inhalatorului?

Un tratament eficient depinde nu doar de medicamentul prescris, ci și de tehnica de administrare. Dacă inhalatorul nu este utilizat corect, o cantitate insuficientă de medicament poate ajunge în plămâni.

Recomandări importante:

  • respectă instrucțiunile specifice dispozitivului primit;
  • solicită medicului sau farmacistului să îți demonstreze tehnica de utilizare;
  • verifică periodic dacă folosești corect inhalatorul;
  • utilizează camera de inhalare, numită spacer, dacă este recomandată pentru dispozitivul tău;
  • respectă schema de administrare și nu modifica numărul de doze din proprie inițiativă.

Astmul bronșic la copii

Astmul este una dintre cele mai frecvente boli cronice ale copilăriei. Poate provoca tuse repetată, respirație șuierătoare, oboseală la efort și dificultăți de respirație.

La copiii mici, diagnosticul poate fi mai dificil deoarece infecțiile virale pot provoca episoade de respirație șuierătoare care nu înseamnă întotdeauna astm. Medicul pediatru sau pneumologul pediatru analizează istoricul episoadelor, simptomele dintre acestea, răspunsul la tratament și posibilitatea altor diagnostice.

La copiii mai mari, spirometria poate ajuta la confirmarea diagnosticului. Tratamentul este adaptat vârstei și poate include inhalatoare și dispozitive auxiliare, precum camera de inhalare.

Un copil cu astm bine controlat poate merge la școală, poate participa la activități sportive și se poate juca alături de ceilalți copii. Părinții și personalul școlar trebuie să cunoască planul de acțiune recomandat de medic și modul de intervenție în cazul unei crize.

Poți face sport dacă ai astm?

Da. Activitatea fizică este benefică și nu trebuie evitată în mod automat de persoanele cu astm. Mișcarea regulată contribuie la sănătatea cardiovasculară, menținerea unei greutăți adecvate și îmbunătățirea condiției fizice.

Pentru a reduce riscul apariției simptomelor în timpul efortului, sunt utile câteva măsuri:

  • respectarea tratamentului de control;
  • încălzirea progresivă înainte de activitatea fizică;
  • evitarea efortului intens în aer foarte rece sau în condiții de poluare ridicată;
  • utilizarea medicației înainte de efort numai dacă aceasta a fost recomandată în planul terapeutic;
  • oprirea activității și urmarea planului de acțiune dacă apar simptome.

Cum pot fi prevenite crizele de astm?

Nu toate episoadele pot fi prevenite, însă controlul bolii și reducerea expunerii la factorii declanșatori pot diminua riscul de exacerbări.

  • Urmează tratamentul prescris: nu întrerupe medicamentele de control doar pentru că te simți mai bine.
  • Evită fumul de țigară: nu fuma și încearcă să eviți expunerea la fumatul pasiv.
  • Redu expunerea la alergeni: identifică factorii care îți agravează simptomele și discută cu medicul despre măsurile potrivite.
  • Menține un mediu interior sănătos: controlează umiditatea, previne apariția mucegaiului și aerisește locuința în funcție de nivelul poluării și al polenului.
  • Respectă recomandările privind vaccinarea: discută cu medicul despre vaccinarea antigripală și celelalte vaccinuri recomandate în funcție de vârstă și situația medicală.
  • Tratează și monitorizează afecțiunile asociate: rinita alergică, obezitatea și refluxul gastroesofagian pot influența controlul simptomelor la unele persoane.
  • Monitorizează simptomele: notează episoadele de tuse, trezirile nocturne și utilizarea inhalatorului de ameliorare.

Ce este planul de acțiune pentru astm?

Planul de acțiune este un document personalizat, stabilit împreună cu medicul, care explică ce trebuie făcut atunci când simptomele sunt bine controlate, când încep să se agraveze și când apare o urgență.

Acesta poate include:

  • medicamentele utilizate în mod regulat și modul lor de administrare;
  • medicația recomandată pentru ameliorarea simptomelor;
  • semnele care indică agravarea bolii;
  • instrucțiuni pentru episoadele acute;
  • situațiile în care trebuie solicitat ajutor medical de urgență.

Planul trebuie să fie ușor de înțeles, actualizat periodic și disponibil atât pacientului, cât și persoanelor care îl pot ajuta în cazul unei crize.

Când trebuie să mergi la medic?

Este recomandat să soliciți o consultație dacă observi tuse repetată, respirație șuierătoare, senzație de apăsare în piept sau dificultăți de respirație care reapar, mai ales noaptea ori în timpul efortului.

Persoanele diagnosticate cu astm trebuie să solicite reevaluare dacă:

  • simptomele apar mai frecvent decât de obicei;
  • se trezesc noaptea din cauza tusei sau a lipsei de aer;
  • au nevoie mai des de inhalatorul pentru ameliorarea simptomelor;
  • activitățile zilnice sau efortul fizic devin dificile;
  • tratamentul pare să nu mai controleze simptomele.

Semne de alarmă: când este necesară intervenția de urgență?

O criză severă de astm poate fi o urgență medicală. Sună la 112 dacă persoana:

  • respiră foarte greu sau starea se agravează rapid;
  • nu poate vorbi în propoziții din cauza lipsei de aer;
  • prezintă buze sau piele cu nuanță albăstruie ori cenușie;
  • devine confuză, foarte somnolentă sau își pierde starea de conștiență;
  • nu se ameliorează după utilizarea medicației de urgență conform planului personal;
  • prezintă dificultăți respiratorii severe și nu are inhalatorul disponibil.

În așteptarea ajutorului medical, persoana trebuie ajutată să stea în poziție verticală și să își utilizeze inhalatorul de ameliorare conform planului de acțiune sau indicațiilor primite de la serviciul de urgență. Nu trebuie să conducă singură către spital.

Ce complicații poate provoca astmul bronșic?

Atunci când nu este controlat corespunzător, astmul poate afecta calitatea vieții și poate crește riscul unor probleme de sănătate.

Printre posibilele complicații se numără:

  • crize repetate de astm și necesitatea prezentării la urgență;
  • spitalizări din cauza exacerbărilor severe;
  • limitarea activităților fizice și a somnului;
  • absențe de la școală sau de la locul de muncă;
  • scăderea persistentă a funcției pulmonare la unele persoane;
  • efecte adverse asociate utilizării repetate a corticosteroizilor administrați sistemic.

Un tratament corect, monitorizarea periodică și intervenția timpurie în cazul agravării simptomelor pot reduce semnificativ aceste riscuri.

Mituri și adevăruri despre astmul bronșic

Mit: Astmul apare doar în copilărie.

Adevăr: Astmul poate debuta la orice vârstă, inclusiv la adulți și vârstnici.

Mit: Persoanele cu astm nu au voie să facă sport.

Adevăr: Majoritatea persoanelor cu astm bine controlat pot face mișcare și pot practica sport. Activitatea trebuie adaptată stării de sănătate și recomandărilor medicale.

Mit: Dacă nu mai ai simptome, nu mai ai astm.

Adevăr: Astmul poate avea perioade lungi fără simptome, dar inflamația căilor respiratorii poate persista. Tratamentul nu trebuie întrerupt fără recomandarea medicului.

Mit: Inhalatoarele provoacă dependență.

Adevăr: Inhalatoarele nu provoacă dependență în sensul obișnuit al termenului. Ele conțin medicamente necesare pentru controlul inflamației și al simptomelor.

Mit: Astmul este întotdeauna o boală alergică.

Adevăr: Există forme alergice și non-alergice. Factorii implicați și mecanismele inflamatorii pot fi diferite de la o persoană la alta.

Mit: Un inhalator pentru ameliorarea simptomelor este suficient pentru orice persoană cu astm.

Adevăr: Tratamentul exclusiv cu un bronhodilatator cu acțiune scurtă nu este recomandat, în general, ca strategie unică pentru astm. Tratamentul trebuie să includă o componentă antiinflamatoare adecvată, conform recomandărilor medicale.

Concluzii

Astmul bronșic este o afecțiune cronică a căilor respiratorii care poate provoca tuse, respirație șuierătoare, apăsare în piept și dificultăți de respirație. Simptomele pot varia în intensitate și pot fi declanșate de alergeni, infecții, efort fizic, aer rece sau poluare.

Diagnosticul se bazează pe evaluarea medicală și pe teste funcționale respiratorii, în special spirometria. Tratamentul modern urmărește reducerea inflamației, controlul simptomelor și prevenirea crizelor, iar inhalatoarele care conțin corticosteroizi reprezintă o componentă importantă a îngrijirii majorității pacienților.

Cu un diagnostic corect, tratament adecvat și monitorizare regulată, majoritatea persoanelor cu astm pot avea o viață activă și echilibrată. Recunoașterea semnelor unei crize severe și respectarea planului de acțiune sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.

Disclaimer medical

Informațiile din acest articol au scop exclusiv educativ și informativ. Ele nu înlocuiesc consultația medicală, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic. Dacă prezinți simptome respiratorii persistente, solicită evaluarea unui medic. Nu modifica și nu întrerupe tratamentul prescris fără recomandare medicală. În cazul unei dificultăți severe de respirație sau al unei crize de astm care nu răspunde la tratamentul de urgență, sună la 112.

Din dicționarul farmaciei

Aflați mai multe despre subiectele din articol

Articole din aceeași temă

Toate articolele din temă