Simptome
Simptomele hemoragiei în post-partum pot include:
- Pierdere semnificativă de sânge din vagin.
- Scăderea tensiunii arteriale.
- Accelerarea pulsului (tahicardie).
- Amețeală sau senzație de leșin.
- Piele palidă, rece și lipicioasă.
- Scăderea volumului de urină, indicând scăderea volumului de sânge circulant.
- Senzație de anxietate sau agitație.
Cauze
Cauzele hemoragiei în post-partum includ:
- Atonia uterină: Când uterul nu se contractă suficient după naștere pentru a opri sângerarea din locul unde placenta era atașată.
- Rămășițe de placentă: Țesut placentar rămas în uter după naștere, care poate împiedica contracția uterină eficientă.
- Rupturi ale tractului genital: Lacerații ale vaginului, colului uterin sau perineului.
- Coagulopatii: Tulburări de coagulare care împiedică sângele să coaguleze normal.
- Inversiunea uterină: O complicație rară în care uterul se întoarce pe dos după naștere.
Tratament
Tratamentul pentru hemoragia în post-partum depinde de cauza sângerării și poate include:
- Masaj uterin: Pentru a stimula contracțiile uterine.
- Medicamente uterotonice: Medicamente care stimulează contracția uterului, cum ar fi oxitocina, misoprostolul sau ergometrina.
- Eliminarea manuală a resturilor placentare: Dacă sângerarea este cauzată de țesuturi placentare rămase în uter.
- Reparația lacerațiilor: Cusături pentru lacerații ale tractului genital.
- Embolizarea arterei uterine: O procedură minim invazivă care blochează fluxul sanguin către zonele care sângerează.
- Histerectomie: Îndepărtarea chirurgicală a uterului ca ultimă soluție în cazurile severe care nu răspund la alte tratamente.
- Transfuzii de sânge: Pentru a înlocui sângele pierdut.
Prevenirea hemoragiei în post-partum include managementul activ al celei de-a treia etape a travaliului (perioada imediat după nașterea copilului, până la expulzarea placentei), care poate reduce riscul de hemoragie post-partum prin promovarea contracției uterine și prevenirea atoniei uterine.
Este crucial ca orice semn de hemoragie post-partum să fie tratat ca o urgență medicală pentru a preveni complicațiile grave, inclusiv șocul hipovolemic și, în cazuri extreme, decesul.
