Simptomele sindromului măduvei în tensiune pot apărea în copilărie sau abia la vârsta adultă și pot include:
Durere: Durere în partea inferioară a spatelui, care poate iradia în picioare, în zona perineală sau anală și se poate accentua la aplecare sau la efort.
Slăbiciune musculară: Slăbiciune progresivă în picioare, cu dificultăți la mers.
Tulburări senzoriale: Amorțeală, furnicături sau scăderea sensibilității în picioare și în zona perineală.
Modificări ale picioarelor și ale coloanei: Deformări ale picioarelor (de exemplu piciorul scobit), asimetria membrelor inferioare sau scolioză, mai ales la copii.
Probleme de control vezical sau intestinal: Incontinență, nevoie urgentă de a urina, golirea incompletă a vezicii, infecții urinare repetate sau constipație.
Semne pe piele: La mulți copii, în partea de jos a spatelui se observă un smoc de păr, o adâncitură, o pată vasculară sau o umflătură grăsoasă (lipom), semne ale unei malformații a coloanei.
Cauzele sindromului măduvei în tensiune pot include:
Spina bifida: Malformațiile congenitale ale coloanei, cum ar fi mielomeningocelul sau spina bifida ocultă, sunt cea mai frecventă cauză.
Filum terminale îngroșat sau infiltrat cu grăsime: Ligamentul subțire care ancorează capătul măduvei poate fi prea gros sau prea scurt și trage de măduvă.
Lipoame și alte malformații: Lipoamele spinale, sinusul dermic sau diastematomielia (măduva despicată) pot fixa măduva.
Cicatrici după operații: După operația pentru mielomeningocel sau după alte intervenții pe coloană, țesutul cicatricial poate fixa din nou măduva.
Tumori: Rar, o tumoră a canalului vertebral poate ancora măduva spinării.
Diagnosticul și tratamentul sindromului măduvei în tensiune sunt stabilite de medicul specialist. Diagnosticul se pune prin examen neurologic și rezonanță magnetică (RMN) a coloanei, completate uneori de investigații urologice. Tratamentul poate include:
Chirurgie: Intervenția neurochirurgicală de eliberare a măduvei (secționarea filum terminale sau îndepărtarea țesutului care o fixează) este tratamentul principal la pacienții cu simptome și poate opri agravarea.
Terapie fizică și de recuperare: Ajută la menținerea forței musculare, a mobilității și a mersului, înainte și după operație.
Tratamentul durerii: Medicamentele pot fi folosite pentru controlul durerii, la recomandarea medicului.
Îngrijire urologică și ortopedică: Urmărirea funcției vezicii urinare și corectarea deformărilor picioarelor sau ale coloanei, în funcție de caz.
Pentru pacienții cu sindromul măduvei în tensiune, este importantă evaluarea și gestionarea adecvată a afecțiunii de către un specialist în neurologie sau neurochirurgie. Operația poate opri progresia simptomelor, dar deficitele vechi nu se recuperează întotdeauna complet, de aceea diagnosticul precoce este important. Pacienții operați au nevoie de control periodic, deoarece măduva se poate fixa din nou.
